Acest document dădea o putere mai mare birocraţiei centralizate din comuniunea anglicană, şi principalul lui scop era de a disciplina Bisericile Anglicane din Statele Unite şi din Canada, care de multe ori nu mergeau pe aceeaşi linie cu Biserica mamă. Aceste comunităţi de peste ocean tratează pe homosexuali ca pe oricare alt cetăţean.

Sinoadele diocezane au votat împotriva Legământului, deşi acest lucru însemna supărarea probabilă a Arhiepiscopului de Canterbury. Diferenţa s-a făcut între voturile pentru ale episcopilor şi voturile împotrivă ale clerului şi laicatului.

Sfârşitul acestui document este şi sfârşitul unei ere în care tulburările şi neînţelegerile dintre anglicani au monopolizat agenda acestora şi au consumat întreaga energie a lor. Biserica Anglicană poate fi văzută ca o familie: asculţi, vorbeşti, plângi, faci compromisuri. Doar că nu eşti de acord cu un membru al familiei, asta nu înseamnă că îi arăţi uşa.

Articol scris de Diarmaid MacCulloch

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.guardian.co.uk