Schitul „Înălțarea Sfintei Cruci“ – Aiud, „Râpa robilor“ (Cele 7 cruci îngemănate simbolizează unitatea în suferință pe care au avut-o cei din închisorile comuniste, iar crucea cea mare de deasupra reprezintă „crucea neamului românesc“ pe care ei au dus-o în spate) „La Aiud, loc de întemnițare și exterminare, comuniștii au îngropat, în cimitirul denumit de localnici „Râpa Robilor“, elita rezistenței românești. Înmormântarea deținuților se făcea noaptea, pe întuneric, fără să li se pună cruce la căpătâi. Aici, unde morții sunt neidentificați, de multe ori azvârliți în gropi comune, numai crucile acestui monument le vor veghea somnul“ Puținii supraviețuitori ai închisorilor comuniste au luat decizia în 1992 de a ridica în acest loc (denumit în „47-“64 „Râpa robilor“) un monument, ca simbol al biruinței lui Hristos și a credintei creștin-ortodoxe. Construcția s-a finalizat în anul 1999, iar în anul 2000 Înaltpreasfințitul Bartolomeu Anania (trecut și el prin temnița Aiudului) a sfințit Sfânta Masă din interiorul monumentului. În anul 2001, revine în Aiud la „Râpa robilor“, pentru prima dată de la eliberarea din 1964, părintele Iustin Pârvu, starețul mănăstirii Petru Vodă. În septembrie 2004, Înaltpreasfințitul Andrei, episcopul Alba Iuliei, dă binecuvântare părintelui Iustin să înființeze un schit cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci“, în care să fie pomeniți toți martirii neamului românesc. Aiudul, pe lângă alte multe sfinte locuri ale acestei țări și-a scris cu litere de sânge și lacrimi memoria lui în istoria neamului românesc. În anul 1947, conducerea politică a țării a luat decizia de a transforma închisoarea din Aiud într-un mare centru de exterminare, dedicat elitei atât duhovnicești cât și intelectuale a țării. Acest masacru își duce misiunea până în anul 1964, când, la presiunea Occidentului sunt eliberați toți „deținuții politici“ rămași în viață.