Schitul Pahomie (localitate: Băile Olănești, județul Vâlcea, România; Hram: Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul) Fiind situat pe teritoriul localității Băile Olănești (comuna Bărbătești), județul Vâlcea, la aproximativ 30 km de Rm. Vâlcea, sub crestele Munților Căpățânii, accesul la această așezare monahală se face pe DN 64A, Râmnicu Vâlcea - Băile Olănești, trecând prin Păușești-Măglași, virând la stânga spre satul Cheia, apoi pe Valea Cheii, pe un drum forestier practicabil și accesibil și cu mijloace auto, până la Izvorul Frumos, care țâșnește de sub steiul de stâncă lung de aproape 50 de metri, pe care este clădită biserica schitului, având hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“. Din pisania actuală a schitului rezultă că întemeietorii sunt Pahomie monahul și Sava Haiducul, în anul 1520, justificându-se numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos. După o altă pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decât marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Mânăstirii Bistrița, care în anii 1519-1520, când reclădește Bistrița, dărâmată de tunul lui Mihnea cel Rău în anul 1509, zidește și Schitul Pahomie, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în pustietatea masivului Buila, în drumul pe care-l caută prin pădure ca sa ajungă la Sibiu, spre a scăpa de urgia lui Mihnea, își găsește salvarea vieții sale și a celor care îl însoțeau în pribegie. Printre prietenii săi se afla căpitanul de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, pentru faptul că, zăbovind stăpânul său de mai multă vreme aici, deseori a făcut incursiuni prin localitățile învecinate, pentru a face rost de hrană. Data de 1684 din pisania de astăzi a schitului este presupusă a fi anul în care a avut loc repararea schitului, în același an fiind renovată și Mânăstirea Bistrița de Constantin Brâncoveanu, în calitate de descendent al familiei Craioveștilor. Din 17 decembie 1824, avem date scrise despre starea schitului “Izvorul Frumos“ - metocul mănăstirii Iezer: „Biserica se află spre dărâmare cu totul“. Din anul 1880, schitul a fost părăsit. Abia în 1952 s-a reclădit biserica în forma ei inițială, după trasăturile zidurilor rămase, cu zidari din Costești și tâmplari din Bărbătești, pictura fiind executată de Stan Hermeanu, în 1956. Cu timpul pictura s-a deteriorat, fiind refăcută în 1997, de către ierodiaconul Popa Nicolae din Perișani. Sfințirea schitului s-a făcut la 30 septembrie 1956, de către episcopul Iosif al Râmnicului, și a fost încredințat spre îndrumare părintelui Veniamin de la Schitul Pătrunsa. Biserica, construită sub o mare stâncă (pe care se află chipul Domnului), având în apropiere o cascadă cu apă de munte, rece ca gheața, își așteaptă în liniște și rugăciune vizitatorii.