Când ajungi aici, dragă participantule, vei simţi cum aripile sufletului tău se deschid larg şi cum Ceahlăul te invită să-ţi iei zborul prin labirintul de copii, şi animatori, şi oameni, şi suflete înaripate şi să evadezi din lumea ta, să uiţi de jocurile video şi de emisiunile TV, să dansezi cu stelele, să vânezi licurici în zorii zilei, să înoţi în râuri de bucurii şi sentimente, să-ţi deschizi uşa inimii tuturor zâmbetelor şi primirilor calde şi inocente din jurul tău, să zâmbeşti, la rândul tău, celor ce-ţi zâmbesc sincer şi prieteneşte chiar dacă nu te cunosc.

Aici vei învăţa să preţuieşti oamenii, să răspunzi oricărei provocări, îţi vei învinge orice teamă şi te vei arunca, cu aripile larg deschise, de pe vârful Toaca până la Cascada Duruitoarea, de unde vei pleca uşor ca un fulg peste staţiunea Durău, cu toţi oamenii ei. Vei cunoaşte că în fiecare există sentimente şi trăiri care mai de care mai profunde, pe care le vei aprecia şi le vei prelua devenind parte din tabără („part of the crew, part of the sheep“)

Tabăra Mitropoliei, cea din Durău, te va ajuta să te descoperi şi să înveţi să te iubeşti, să aterizezi în picioare de pe tiroliana vieţii, să escaladezi panoul vertical al succesului, să îţi dezvolţi încrederea în prietenii tăi şi să le acorzi suport moral.Vei descoperi bucuria de a face bucurii, de a vedea în jurul tău zâmbete provocate de tine în cele mai subtile moduri. Tot aici, aripile tale vor creşte şi vor deveni mai puternice, iar porumbelul din tine se va transforma într-un vultur alb, aducător de pace şi bucurii.

Din prima zi când am ajuns aici, am simţit că Tabăra „Floare de colţ“ nu înseamnă doar distracţie, ci are un scop, o misiune mai profundă, de a schimba lumea. Rămânând o amintire adânc săpată în inimile tuturor copiilor de aici, săptămâna petrecută aici funcţionează ca o genă recesivă ce învie mai târziu, unindu-i într-un mod miraculos pe cei ce cândva s-au jucat „Durauball“ şi transformându-i într-o comunitate neoficială de oameni ce păstrează în ei scânteia vieţii.

Dacă vei trăi cu adevărat toate cele scrise mai sus, sau chiar mai multe, tabăra de la Durău se va dovedi tare lacomă, păstrând aici o parte din inima ta, poate pentru totdeauna.

Săptămâna mea de relaxare şi meditaţie se încheie aici, dar nu acum şi nu definitiv. Jocul meu este aici, între brazii Ceahlăului, pe holurile hotelului cu covoare verzi şi cămăruţe mici, printre copii şi animatori, cufundată în gânduri şi discuţii, prinsă în dansuri nebune şi îmbrăţişări ireale (ireal de puternice fizic şi emoţional).

Anul trecut aş fi spus că vei iubi mâncarea de aici. Anul acesta mă mai gândesc... Se pare că depinde de perioadă.

Într-adevăr, locul meu e aici şi, dragă participantule, poate vei avea norocul (sau ghinionul) să mă întâlneşti ca animator.

Dacă ai venit aici cu orice target (aşteptare), lasă-l la uşă. Eu am greşit venind aici cu dorinţa de a-mi întâlni vechii prieteni şi nu de a savura tabăra. M-am trezit prea târziu... parţial, săptămâna mea s-a pierdut printre dorinţe şi aşteptări. Lasă-te surprins, fii sincer, iubeşte pe toată lumea şi primeşte tot ce ţi se oferă, bun sau rău, căci, în fond, asta e tabăra de la Durău: o şcoală pentru suflet. Nu te speria de „extratereştrii“ de pe planeta Durău. Te-au răpit ca să te facă bine şi te vor trimite acasă ca să-i faci bine şi pe alţii.

Multă baftă în zilele ce urmează.

Maria Pădureanu

Durău, 26 iulie - 1 august 2015