După obişnuitele felicitări ocazionate de alegerea acestuia în scaunul de lider al anglicanilor, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk a amintit de istoria glorioasă a catedrei episcopale a Britaniei, fondate de Sf. Augustin de Canterbury în secolul al 7-lea.

El a adăugat: „Aţi fost însărcinat de a fi călăuzitor spiritual întregii Comuniuni Anglicane, o uniune unică de oameni cu vederi similare, care în ciuda varietăţii formelor de existenţă în lume, are nevoie de un iconom al lui Dumnezeu (Tit 1, 7), un păzitor al credinţei şi un martor al adevărului (Ioan 18, 37). Relaţiile de secole, amicale, începând din secolul al 16-lea, leagă Biserica ortodoxă rusă de Comuniunea anglicană. În cursul secolelor s-au păstrat între Bisericile noastre relaţii bune, legături cu adevărat fraterne, care au făcut posibile vizitele reciproce frecente şi stabilirea unui dialog teologic (...).

La sfârşitul secolului al 20-lea şi începutul mileniului al 3-lea, din nefericire, s-au adăugat dificultăţi tangibile între relaţiile dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Bisericile Comuniunii anglicane. Introducerea sacerdoţiului – şi acum a episcopatului – feminin, binecuvântarea uniunilor şi căsătoriilor homosexuale, hirotonia homosexualilor la demnitatea de preot sau episcop, toate aceste inovaţii sunt percepute de ortodocşi ca o deviaţie de la tradiţia Bisericii primare, care îndepărtează tot mai mult anglicanismul de Biserica ortodoxă şi contribuie la o diviziune suplimentară a lumii creştine în integralitatea ei.

Sperăm că vocea Bisericii ortodoxe va fi auzită de către Biserica Angliei şi de Bisericile Comuniunii Anglicane şi că bunele relaţii mutuale şi fraterne dintre noi vor renaşte.

Vă doresc ajutorul lui Dumnezeu în lucrarea importantă ce o desfăşuraţi, şi dragostea şi pacea lui Dumnezeu să fie cu voi (2 Cor. 13,11)”.