În predarea disciplinelor şcolare se pune un tot mai mare accent pe activităţile practice, cele care îi conferă elevului posibilitatea nu doar să-şi însuşească şi să-şi perfecţioneze cunoştinţele, ci şi să dezvolte anumite aptitudini sau abilităţi.

Fără a acorda mare atenţie importanţei activităţilor extraşcolare în educaţia lor, elevii sunt atraşi în mod iremediabil de acţiuni care-i fac să interacţioneze, să-şi întrebuinţeze capacităţi ascunse sau, pur şi simplu, să scape de rutina zilnică prin intermediul situaţiilor inedite. În această categorie îşi fac loc şi concursurile şcolare cu tematică diversă, dar, mai ales, competiţiile care aduc ceva nou pentru copii şi care le oferă libertatea de a crea şi de a împărtăşi din propriile experienţe. Astfel de concursuri la care copiii nu doar au îmbinat cunoştinţele teoretice cu cele de creaţie literară şi creaţie plastică, ci şi-au deschis sufletul în faţa sunetelor minunate ale toacei s-au desfăşurat săptămâna trecută în urbea Hârlăului. Prezenţa numeroasă din toate colţurile judeţului, inclusiv din şcolile speciale, dar şi calitatea lucrărilor artistice au atestat încă o dată ideea că libertatea de expresie a copiilor, a tinerilor, dirijată de dăruirea îndrumătorilor lor, va duce la cultivarea lucrurilor benefice, atât de o parte, cât şi de cealaltă.

În cadrul unor astfel de competiţii, unde nu se pune accentul pe cunoştinţe religioase aprofundate precum la olimpiadele, unde trebuie să respecte o anumită tematică, elevii sunt extrem de deschişi. Îşi exprimă sentimentele pe care le trăiesc mergând la biserică, iar aici, fie le aştern pe foaie, fie ni le împărtăşeşte într-un cântec, o poezie, o compunere frumoasă sau o creaţie plastică deosebită. Îşi dezvoltă abilităţile, dar şi înclinaţiile muzicale, literare etc.", este de părere doamna Laura Crăciun, profesor de religie la Şcoala "Petru Rareş" din Hârlău, coordonatorul unuia dintre cele două activităţi extraşcolare desfăşurate ca urmare a parteneriatului rodnic între Şcoală şi Biserică.

"În urma acestei colaborări a profesorului de religie cu preotul de parohie, copiii au ocazia să-şi dezvolte şi latura practică, implicându-se în toate momentele sfintelor slujbe. Pentru că altfel Îl simţim pe Hristos în biserică; mult mai aproape. De aceea, putem spune fără nici o exagerare că Biserica este laboratorul nostru de religie", mai spune doamna Crăciun.

Cei care le stau alături în descoperirea acestor lucruri minunate, profesorii de religie, "învaţă unii de la alţii", chiar şi de la copii, "se îmbunătăţesc profesional şi personal", schimbând impresii, experienţe, idei. Cel mai minunat aspect este însă că se simte atmosfera de sărbătoare, de comuniune între participanţi, de comuniune între oameni şi Dumnezeu.