Seminar de formare la Zoiţani
Oare ce sună mai bine: patru zile la mare, patru zile la munte, patru zile cu amicii din cartier... sau patru zile cu 110 potenţiali prieteni, oameni minunaţi şi frumoşi, pe care-i cunoşti... sau nu-i cunoşti, alături de care ai amintiri sau o să-ţi faci, oameni cu aceleaşi pasiuni ca ale tale sau cu totul diferite, dar, cu siguranţă, oameni care vin la întâlnire cu aceleaşi aşteptări ca şi mine? Care sunt aşteptările? Să petrecem timp de calitate alături de oameni tineri la suflet şi la chip, de la care să învăţăm şi împreună cu care să ne îmbogăţim mintea şi sufletul.
Nu ştii niciodată cum este mai bine, ce să alegi. Îţi dai seama abia după ce s-a încheiat activitatea dacă a meritat să fii acolo sau nu. Niciodată, însă, nu m-am înşelat atunci când am participat la evenimentele şi activităţile organizate de ATOR. Seminarul de formare de la Zoiţani? Un pretext pentru patru zile trăite intens şi frumos. Tema? Sună şi ea bine: „Bate fierul cât e cald!“. Cei 110 tineri sunt împărţiţi în cinci ateliere de lucru. Ateliere, vorbire liberă, proiecte, gândire creativă, animatori tabere şi voluntariat, toate se pliază bine pe nevoile şi problemele de astăzi ale tinerilor. Programul este diversificat, presărat cu surprize şi ne ţine în priză. Ne-am prins repede că noi, tinerii, suntem fierul şi că la vârsta aceasta materia primă este uşor modelabilă căci fierul este cald. Pentru modelarea caracterului avem nevoie însă să ajungem la fierărie, adică la biserică, iar acolo avem nevoie de meşteri harnici şi pricepuţi. La vârsta aceasta metalul poate lua cu uşurinţă forma bijuteriilor.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul nostru, părintele Ciprian Strâmbu şi echipa ATOR Zoiţani au organizat a IV-a ediţie a seminarului de formare pentru tineri. Coordonatorii noştri de ateliere, părintele Nicodim Petre, Roxana Chebac, Vasile Bostan, Miruna Ţupu şi Mădălina Andrei, au reuşit să facă să treacă cele trei zile foarte repede, prea repede. Am înţeles că timpul, pentru o mamă, se măsoară în clipele petrecute alături de pruncul ei, pentru un monah, timpul se măsoară în rugăciunile rostite pentru lume, iar pentru noi, tinerii, timpul se măsoară în clipele petrecute aproape de prietenii pe care-i iubim.
Dacă pentru foarte mulţi dintre participanţi, Zoiţaniul era doar o localitate aflată la 54 km nord de Botoşani, cu siguranţă, după doar câteva zile petrecute aici, Zoiţaniul a devenit un loc foarte aproape de sufletele noastre.
(Andreea Ţuţuianu, ATOR -Târgu Neamţ)
