Creștinismul a prefăcut crucea dintr-un instrument de tortură, aducător de moarte, într-un obiect sfânt, dătător de viață. Închinându-se Jertfei și Învierii Domnului, creștinii au făcut analogia între forma crucii și poziția de rugăciune cu brațele întinse, iar străvechiul simbol al victoriei soarelui asupra forțelor întunericului a devenit semn al mântuirii și al biruinței întru Hristos, „Soarele Dreptății“. Cinstirea Sfintei Cruci a căpătat o pondere deosebită mai ales după ce Împărăteasa Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim lemnul crucii de pe Golgota (la anul 326), iar Constantin însuși adoptase deja crucea ca emblemă pentru steagurile și monezile sale, după ce la anul 312, când îl înfruntase pe rivalul său Maxențiu, semnul crucii i se arătase pe cer, ca simbol de biruință (In hoc signo vinces, „Întru acest semn vei învinge“). Sinodul al VII-lea ecumenic (Niceea, 787) a stabilit definitiv că modul de cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane, ea reprezentând semnul distinctiv și plin de putere al credinței și evlaviei creștine. Bisericile creștine tradiționale sunt construite în formă de cruce și poartă crucea în vârf, ca semn distinctiv și sfințitor. Semnul crucii se regăsește și în stemele multor țări. Credincioșii obișnuiesc să poarte crucea la gât, iar mormintele creștine sunt marcate cu cruci. Canonul prevede că orice fel de cruce să fie sfințită înainte de a i se da o destinație sau alta. Se cunosc circa 400 de forme de cruci, dintre care următoarele 3 sunt cele mai răspândite: - Crucea Tau, în formă de T (litera greacă Tau), forma cea mai veche, cu origini în Orientul păgân. - Crucea latină (crux immissa), cu 4 brațe inegale (stâlpul vertical mai lung). Este forma cea mai răspândită la ora actuală. - Crucea greacă cu 4 brațe egale (totodată simbolul actual al Crucii Roșii). În afară de tipurile menționate mai sus, de o răspândire mai largă se mai bucură: - Crucea slavă/rusească (cu 6 brațe laterale, cele de la bază fiind înclinate) - Crucea celtică (cu un cerc în mijloc) - Crucea Sfântului Andrei (în formă de X) - Crucea papală (cu 6 brațe laterale, cele din mijloc fiind mai lungi) - Crucea trilobată (cu extremitățile în formă de treflă) - Crucea sagitată (cu extremitățilre în formă de săgeți), sau crucile unor vechi ordine cavalerești, precum Crucea de Malta (cu brațele egale și extremitățile mult lățite) - Svastica (vechi simbol păgân) este și ea un fel de cruce (crux gammata). - Crucifixul - crucea mobilă, de obicei manuală, pe care e înfățișat Mântuitorul Iisus Hristos răstignit - a apărut cam prin sec. X, cunoscând și varianta Crucifixului complex (unde Iisus este reprezentat alături de îngeri, de Sfânta Născătoare de Dumnezeu și de Sfântul Apostol Ioan).