„Sfântul Chiriac ne-a chemat să înţelegem că Dumnezeu este viu şi lucrează prin oameni“
Mănăstirea Tazlău din judeţul Neamţ a îmbrăcat ieri straie de sărbătoare, când l-a cinstit pe Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău. În biserica aşezării monahale ctitorite de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a fost oficiată Sfânta Liturghie. La acest eveniment au participat peste 300 de credincioşi din toată Moldova.
Biserica noastră i-a pomenit ieri pe Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona şi pe Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău. Sfântul Chiriac, canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2008, alături de alţi opt sfinţi nemţeni, a fost sărbătorit în mod deosebit la Mănăstirea Tazlău din judeţul Neamţ. Pelerini de pretutindeni şi-au îndreptat paşii către străvechea aşezare monahală închinată de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare Naşterii Maicii Domnului. Încă de dimineaţă, credincioşii s-au rugat în cadrul slujbei Ceasurilor, Tainei Sfântului Maslu şi Acatistului. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, ca delegat din partea Înalt Preasfinţitului Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un sobor de preoţi şi diaconi din Arhiepiscopia Iaşilor şi Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului. Arhim. Nichifor Horia a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre cele nouă Fericiri, pornind de la Evanghelia citită în timpul slujbei. „Sfântul Cuvios Chiriac ne cheamă astăzi (n.r. ieri) să-l fericim, dar şi să înţelegem ce înseamnă fericirea, ce înseamnă Fericirile pe care le-am ascultat în Sfânta Evanghelie de azi (n.r. ieri). Sfântul Chiriac este unul dintre puţinii care a gustat Fericirile. Scrierile care vorbesc despre Cuviosul Chiriac îl vestesc ca fiind om sfânt, care izgonea diavoli, care vindeca pe cei bolnavi, care avea cuvânt de mângâiere. Sfântul Ierarh Dosoftei l-a cunoscut pe Sfântul Cuvios Chiriac şi îl descrie ca fiind «tare la nevoinţă şi înclinat spre smerenia cea mai adâncă». Sfântul Chiriac a trăit în ţinutul retras al Tazlăului. În această retragere s-a lepădat de toată mândria şi pofta lăuntrică. Sfântul Chiriac s-a sfinţit pe sine pentru că a stat în pustie cu gândul cel bun, cu înţelegerea adevărată a Fericirilor, cu metanoia adevărată pe care a trăit-o. Ne rugăm Sfântului Cuvios Chiriac ca prin rugăciunile şi mijlocirea lui Dumnezeu să ne învrednicească şi pe noi să vedem lumea cu ochii sfinţilor, cu ochii Celui Preaînalt. Sfântul Chiriac ne-a chemat astăzi (n.r. ieri) să înţelegem că Dumnezeu este viu şi lucrează prin oameni“, a explicat arhim. Nichifor Horia, care a transmis binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan. Protosinghelul Iosif Chiriac, stareţul Mănăstirii Tazlău, a mulţumit soborului de preoţi şi diaconi pentru că a slujit Sfânta Liturghie şi credincioşilor care au împodobit prin prezenţa lor hramul aşezării monahale aflate în sărbătoare. S-a citit apoi o rugăciune de mulţumire şi au fost rostite mai multe ectenii la mormântul Sfântului Cuvios Chiriac, aflat în pridvorul bisericii.