Biserica noastră l-a pomenit ieri pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare. Credincioşii din mai multe parohii ieşene şi-au îndreptat luni seara paşii către paraclisul parohiei „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare“ din Iaşi. Oamenii au dorit să-l cinstească prin rugăciune pe cel cunoscut ca fiind „începătorul vieţii monahale“. În ajunul sărbătorii, Vecernia unită cu Litia a fost oficiată de pr. Vilie Doroşincă, protopop al Protopopiatului Iaşi 2, alături de un sobor de preoţi din Iaşi şi Vaslui. Slujba a fost săvârşită într-o atmosferă duhovnicească la lumina candelelor şi a lumânărilor. Răspunsurile la strană au fost date de Corul „Byzantion“. Predica de la finalul slujbei a fost ţinută de pr. Marius Profir, secretar al Protopopiatului Iaşi 2, care a vorbit despre viaţa Sfântului Cuvios Antonie cel Mare „care a dus o viaţă cu dreptate şi plăcută înaintea lui Dumnezeu“. „Dumnezeu l-a binecuvântat pe Sfântul Antonie să fie înaintea oamenilor o făclie aprinsă care să vestească cuvântul Evangheliei Sale. Sfântul Antonie, de mic copil mergând la biserică, a auzit cuvintele din Evanghelia Sfântului  Apostol Matei, capitolul 19: «Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi». Sfântul Antonie a înţeles aceste cuvinte ca referindu-se la sine. El a iubit mai presus de toate pustia şi de aceea Dumnezeu l-a binecuvântat cu o viaţă duhovnicească încununată cu harul Sfântului Duh. Ucenicii Sfântului au avut multe de învăţat de la el, fiind supranumit «începătorul vieţii monahale». Să căutăm să primim de la Sfântul Antonie cel Mare acel impuls pentru credinţă, acel dor pentru Dumnezeu. Astfel trebuie să înţelegem că ceea ce scrie în Sfânta Scriptură nu este străin de noi. Hristos a rostit cuvinte pentru ca fiecare dintre noi să ştim ce avem de făcut ca să dobândim viaţa veşnică“, a spus pr. Marius Profir.

Lucrări de construcţie la biserica parohială

Părintele protopop Vilie Doroşincă a remarcat că de la înfiinţarea parohiei „Sfântul Antonie cel Mare“ candela rugăciunii, milosteniei şi a credinţei a fost nestinsă. În acelaşi timp, pr. protopop Vilie Doroşincă a apreciat faptul că au fost demarate lucrările de construcţie la biserica parohiei „Sfântul Antonie cel Mare“. „Noua biserică se ridică pentru că aşa s-a promis lui Dumnezeu atunci când s-a înfiinţat această parohie şi pentru că aşa doreşte Sfântul Antonie cel Mare. Curajul părintelui paroh Ionel Roată, al părintelui Ciprian Roată, slujitor la această biserică, şi al credincioşilor este un imbold pentru alţi preoţi din alte parohii de a construi“, a spus pr. protopop Vilie Doroşincă, care a transmis apoi binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Părintele paroh Ionel Roată, care este şi vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, a mulţumit soborului de preoţi slujitori pentru prezenţă. Credincioşii au fost miruiţi,  apoi au primit litie şi un pachet cu alimente din partea enoriaşilor parohiei. Sărbătoarea hramului a continuat ieri cu slujba Sfintei Liturghii, oficiată de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, alături de un sobor de preoţi format din părinţii de la mănăstirile din judeţul Iaşi. Răspunsurile la strană au fost date de corul maicilor de la Mănăstirea Frumoasa din Iaşi. PS Calinic Botoşăneanul a citit la final mai multe rugăciuni de dezlegare, apoi a adresat un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre monahism. „În decursul istoriei, monahismul s-a realizat sub două forme principale: eremitică sau anahoretică şi chinovială sau cenobitică. Din scrierile de până acum, istorice şi arheologice, reiese că monahismul şi-a făcut apariţia pe meleagurile actuale ale ţării noastre concomitent cu formarea poporului român şi respectiv cu răspândirea creştinismului în Dacia. Legăturile dintre ţinuturile dobrogene cu vestitele centre monahale din Palestina şi Egipt au contribuit la răspândirea monahismului pe meleagurile ţării noastre“, a amintit PS Calinic Botoşăneanul, care a subliniat, în continuare, rolul aşezărilor monahale în ţara noastră. „Alături de documentele vechi, de filele bătrânelor cronici, de predaniile strămoşilor şi de obiceiurile pământului, aşezămintele monahale sunt izvoare nesecate care ne ajută să cunoaştem aspecte din istoria poporului nostru, dar şi să înţelegem moştenirea culturală, artistică, religioasă şi spirituală a neamului nostru“, a adăugat PS Calinic Botoşăneanul.