Tawadros al II-lea, al 118-lea papă al lor, trebuie să se ridice la nivelul mult îndrăgitului Shenouda al III-lea, într-o perioadă în care atacurile împotriva copţilor au devenit din ce în ce mai dese. Din ce în ce mai mulți oameni se tem de ridicarea politicienilor islamiști și pentru situația politică a bisericii care este din ce în ce mai dezbătută la nivel înalt. Cum pot creștinii din Egipt să se adapteze într-o regiune în care populația este ostilă lor.

Cine sunt copții

În antichitate cuvântul „copt” era folosit pentru a face referire la egipteni iar acum acesta este folosit pentru a desemna creştinii din Egipt. Creştinismul a pătruns în Egipt în secolul I prin intermediul Apostolului Marcu, pe care copţii îl consideră primul papă al Alexandriei. Limba coptă, ce era vorbită în Egipt înaintea arabei introduse de către cuceritori, este încă folosită la slujba liturghiei.

Majoritatea creştinilor din Egipt, aparţin Bisericii Copte deşi unii dintre aceştia mai aparţin și de alte biserici şi confesiuni. Creştinii din Egipt  alcătuiesc aproximativ zece procente din populației, deși problema numărului total a dat naștere unor controverse.

Biserica Coptă a devenit biserică de sine stătătoare în urma Sinodului de la Calcedon din anul 451 d.Hr. când s-a desprins din sânul Bisericii cea una în urma unei dispute pe tema naturii divinității Domnului Iisus Hristos și a neacceptării canoanelor stabilite de acest sinod.

Rolul bisericii în politica statului

Ultimul papă al Egiptului, care a condus biserica timp de 40 de ani, a jucat atât un rol politic cât și unul spiritual. Acesta l-a susținut pe fostul președinte Hosni Mubarak în ceea ce a părut a fi o încercare de a asigura protecția creștinilor de către regim. Sub conducerea sa, mulți creștini s-au retras din viața publică și politică, bazându-se pe biserică pentru a lupta pentru ei și pentru a-i proteja.

Creștinii se confruntă de mult cu probleme de discriminare în Egipt, inclusiv în ceea ce privește legislația referitoare la construirea lăcașelor de cult. Majoritatea atacurilor sectare se datorează faptului că bisericile erau renovate sau se construiau altele noi. În urma revoltei care l-a îndepărtat pe Mubarak de la putere, creștinii și-au încurajat comunitățile să se implice mai mult în viața publică.

Alegerea unui nou papă - schimbarea rolului politic al Bisericii

În interviurile acordate după alegerea sa, noul papă a vorbit despre biserică axându-se mai mult pe latura spirituală. Însă Samia Sidhom, editor la ziarul copt Watani, spune că va fi aproape imposibil ca papa să nu se implice în viața politică până când creștinii nu vor deveni cetățeni cu drepturi egale. În zilele ce au urmat alegerii sale ca lider al Bisericii, acesta a ținut un discurs în care a vorbit îndeosebi despre noua constituție a Egiptului. Majoritatea egiptenilor laici și liberali s-au plâns că islamiștii au controlat realizarea noii constituții și că o folosesc pentru a crește influența Islamului asupra statului.

„O constituţie ce doreşte instaurarea Egiptului ca stat religios este respinsă din start”, a declarat noul papă.

În anul ce a precedat revoluția, atacurile la adresa creștinilor și a Bisericii au crescut vertiginos, deși incidentele sectare crescuseră din timpul ultimului an al regimului Mubarak. Bisericile au fost incendiate, incidentele erau din ce în ce mai dese, iar în luna octombrie a anului trecut armata a atacat o manifestație creștină, omorând mai mult de doisprezece oameni.

Deși anul acesta nu au avut loc prea multe atacuri asupra copților, cazurile de ostilitate și discriminare au persistat. Mulți creștini se tem că prejudiciile se vor înrăutăți pe parcursul guvernării islamice. Egiptul a ales anul acesta primul său președinte islamic, Mohamed Morsi, membru al Frăţiei musulmane.

Egiptul are cea mai mare comunitate creștină din regiune, iar populația creștină din majoritatea țărilor din Orientul Mijlociu se confruntă cu situații grele şi numărul lor devine din ce în ce mai mic.

Războiul din Irak a fost un dezastru pentru populația creștină din Iraq iar creștinii din Siria, mai ales cei care sunt în favoarea regimului președintelui Bashar al-Assad, sunt îngrijorați pentru soarta lor în cazul în care acesta va fi înlăturat din funcție.