Duminică, 7 octombrie 2012, orele 14.00. Lângă clădirea Bisericii „Sf. Nectarie” din Iaşi se pot vedea înşirate 40 de sicrie așezate pentru slujba prohodului, în timp ce ochii credincioşilor stau aţintiţi asupra preoţilor grupaţi pe scările Bisericii.

Înainte de slujba propriu zisă, Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, rostește câteva cuvinte miilor de credincioși prezenți, în care subliniază faptul că „slujba aceasta este aşteptată de mult timp de către trupurile oamenilor aflaţi în aceste sicrie, pentru odihna sufletelor lor.  Dar tot această slujbă trebuie să constituie pentru fiecare dintre noi un moment de gândire, analiză, un moment de refecţie şi meditaţie asupra vieţii pentru că viaţa se cuvine a fi iubită şi gândită în perspectiva eternităţii.” După cuvintele Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, slujba începe în sunetul puternic al clopotelor, iar pe buzele tuturor celor prezenți se pot citi cântările cunoscute din slujba prohodului, în timp ce lacrimile se strecoară, uşor, uşor,  în ochii câtorva credincioşi. Slujba se desfăşoară într-o linişte deplină din partea oamenilor, care arată că au înţeles rostul prezenţei lor în acel loc: să se roage pentru cei adormiţi.  

„În vechime, una dintre cele mai mari virtuţi care definea pe oamenii sfinţi era virtutea îngropării străinilor”

În cuvântul de învățătură ținut înainte de citirea celor trei rugăciuni de iertare pentru cei adormiţi, IPS Mitropolit Teofan, a arătat că „sunt clipe ori situaţii în existenţa noastră când cuvintele sunt neputincioase, incapabile de a exprima ceea ce se vede, ceea ce se aude şi ceea ce se întâmplă. Văzând aceste zeci de sicrie, acoperite cu cruci, ne putem da seama unde ne aflăm ca oameni, ca societate, ca lume. În vremuri în care tehnica a ajuns la o înălţime şi o adâncime atât de mare, sunt oameni care nu au pe nimeni care să i îngroape”.

Mai departe, Întâistătătorul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a vorbit despre virtutea primirii străinilor, deoarece „în vechime, una dintre cele mai mari virtuţi care definea pe oamenii sfinţi era virtutea îngropării străinilor şi a găzduirii călătorilor fără loc de odihnă pentru noapte. Prezenţa acestor coşciuge aici ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri, în sensul de a ne întreba de ce s-a ajuns aici şi cum am putea să ne aflăm şi noi într-o situaţie similară într-o zi. Căci nu este tristeţe mai mare pentru cineva decât să nu ai pe nimeni care să te îngroape. Nu poate fi, parcă, sfârşit mai trist decât cel al omului fără cruce la căpătâiul mormântului său, fără slujbă de prohodire şi fără cele trebuincioase sfârşitului”.

În continuare, mesajul Înalt Preasfinției Sale a cuprins rugămintea şi îndemnul ca fiecare să păstreze în minte această imagine cu sicrie de adulţi şi copii, „iar atunci când lucruri bune se întâmplă în viaţa noastră sa ne amintim această imagine şi să nu fim furaţi de valul succesului, al realizărilor sau de faptul că suntem sănătoşi şi avem responsabilităţi mari, pentru că zilele trec şi este bine să răsune în inimile noastre cuvântul Vechiului Testament : Gândul la moarte este începutul înţelepciunii.”

Spre finalul cuvântului de învățătură, IPS Teofan a oferit credincioşilor câteva sfaturi practice: „De fiecare dată când întâlnim un cortegiu funerar trebuie să ne gândim la viaţa noastră şi cel mai bine ar fi ca din puţinul nostru să oferim, din când în când, şi celor care se află în nevoie, ştiind că cei morţi au nevoie de rugăciunile noastre, dar au nevoie şi de milosteniile noastre. Sunt prea multe morminte năpădite de buruieni şi la care de multă vreme nu s-a mai aprins o lumânare. Fiecare trebuie să aibă grijă să nu se mai întâmple acest lucru pentru ca şi la vremea noastră să aibă cine să se îngrijească de noi. Să ne rugăm ca Dumnezeu să-i dezlege pe cei adormiţi de orice legătură a păcatului care în timpul vieţii i-a cuprins, iar nouă să ne dăruiască binecuvântarea Sa.”

„Este un moment unic și un gest de apreciat”

Credincioşii prezenţi la ceremonia religioasă s-au arătat impresionați de efortul celor care au contribuit la înmormântarea celor 40 de persoane decedate părăsite în morga Institului de Medicină Legală. „Este un moment unic şi un gest de apreciat. La fel cum este importantă naşterea, tot la fel este şi moartea. Să le dăruiască Dumnezeu sănătate celor care au făcut posibilă această înmormântare, iar noi trebuie să ne rugăm pentru cei care nu are cine să-i pomenească”, ne  spune Elena. Alături de ea, Virginia se încumetă să-şi spună părerea cu o voce stinsă, vizibil emoţionată de importanţa slujbelor săvârșite: „Mă cutremur şi n-am cuvinte legat de acest moment. Eu de o pomană mai mare nu am auzit.  Este o faptă pe care doar Bunul Dumnezeu poate să o răsplătească. Maica Domnului vede ce se întâmplă şi va avea grijă de toţi ce care au ajutat”.

Despre inițiativa și  demersul înmormântării colective, ne-a vorbit pr.  Petru Lehaci, parohul Bisericii „Sf. Nectarie” din Iași: „văzând în mass-media faptul că în morga IML Iași există defuncți părăsiți încă din anul 2009, cu binecuvântarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și cu ajutorul unor oameni de suflet am reușit să obținem aprobarea pentru înmormântarea acestora. Cu ajutorul IPS Teofan, s-au cumpărat cele 40 de sicrie, iar parohia noastră, cu sprijinul domnului Viorel Blăjuț, a făcut rost de toate cele necesare înmormântării: lumănări, coroane, cruci de lemn și cruci de fier, cât și 4000 de pachete cu alimente dăruite pentru pomenirea celor adormiți. Timp de patruzeci de zile de acum încolo, la biserica noastră se vor săvârși slujbe pentru pomenirea celor adormiți”.

Părintele Ilie Melniciuc Puică, al doilea preot slujitor al Bisericii „Sf. Nectarie” şi profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi ne-a specificat importanţa unei înmormântări creştineşti pentru fiecare persoană: „Astăzi de împlineşte datina strămoşească pentru aceşti oameni, aşa cum se spune în cartea Ecclesiastului. Cu toţii ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu la judecata finală a trupurilor şi a sufletelor, aşa cum se prezintă în cartea Apocalipsei, când fiarele sălbatice şi peştii mării vor slobozi din trupurile lor pe cei pe care i-au înghiţit. Salutăm gestul creştinesc al domnului Viorel Blăjuţ, care în memoria tatălui său, a realizat toată această rânduială.”

Printre defuncții înmormântați duminică, s-au aflat și două persoane de religie romano-catolică, pentru aceștia slujba fiind săvârșită de 2 preoți catolici.

La finalul slujbei de înmormântare, cele patruzeci de sicrie au fost aşezate, rând pe rând, în maşinile funerare, care le-au transportat spre cimitirul din Valea Ursului – Miroslava, unde au fost înhumate. La sfârşit, fiecare credincios prezent a primit pachete cu alimente spre pomenirea sufletelor celor adormiţi.