Mă cheamă directorul, tocmai sosiseră vreo patru gealaţi din Piatra Neamţ ca să mă elibereze din închisoare:

„Măi, ai terminat anii de puşcărie?"; „Da, am terminat”;

„Ei, acuma ce faci?” „Păi, ce să fac... ?!";

 „Ai învăţat vreo meserie aici?; „Păi, meserie de asta, să ne ferească Dumnezeu să mai învăţ aici. Câte meserii n-am învăţat...!";

„Uite banditul cum vorbeşte cu noi!”; „Păi, zic, ce să fac? O iau de unde am lăsat-o! Cu slujirea bisericii”;

„Ia uite, măi! Degeaba a făcut acesta  aicea atâta puşcărie! Ia uite ta el! Degeaba a făcut atâta amar de puşcărie, măi, că n-a învăţat nimic! Banditul toi bandit a rămas... ”

După trei zile, mă cheamă la director iarăşi. „Semnezi de luare la cunoştinţă, douăzeci ţi patru de luni. Continuare!”

 Ce să fac? Rămân mai departe. Slujirea Bisericii nu-i, totuşi, o meserie oarecare...!

(Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovnicești, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011, pp.110-111)