În zilele noastre, o bună parte dintre tineri nu-L cunosc pe Hristos, nu știu cine este El și câtă importanță ar trebui să I se acorde, nu știu unde și când Își face simțită prezența în viețile lor, chiar dacă Hristos îi cunoaște și îi iubește pe fiecare în parte. Adevărul este că nu există tinerețe fără Hristos, iar această afirmație a fost dezvoltată de către invitatul nostru. Părintele Olivian, chiar din primele minute ale conferinței, a captat atenția tuturor celor prezenți prin deschiderea și simplitatea afișate, prin limbajul folosit și ideile alese special pentru tineri. Inițial, părintele i-a invitat pe cei din sală să urmărească un videoclip în care erau prezentați oameni care și-au depășit anumite limite și frici. Aceștia, de cele mai multe ori, practicau un sport extrem și depășirea limitelor era făcută în scop personal. Judecând după lucrurile extreme pe care le făceau (de exemplu, practicarea ,,zborului natural” de pe stâncile munților), putem să îi numim eroi, dar eroi numai pentru ei înșiși. În următorul videoclip era prezentată o altă categorie de eroi, tot oameni care își riscau viețile, însă nu pentru vreo plăcere sau pentru vreo satisfacție personală, ci pentru binele aproapelui. Aceștia salvau oameni din fața sau de pe șinele trenurilor, scoteau oameni de sub mașini, evitau accidente, în două cuvinte: salvau vieți, așa cum a făcut și Iisus Hristos când a acceptat să fie răstignit pe nedrept. Părintele Sandu Olivian a afirmat: ,,Aceștia sunt adevărații eroi din zilele noastre. Ei nu sunt cu nimic mai speciali decât noi, tot oameni sunt, însă se află la momentul și la locul potrivit, făcând ceea ce trebuie, ceea ce Dumnezeu le sugerează”.

Conștiința, gândurile bune, acea voce din capul nostru care ne îndeamnă să facem lucruri bune și să-i ajutăm pe cei aflați în necaz, acesta este Dumnezeu care comunică cu noi, care ne vorbește. Tot ceea ce trebuie să facem este să fim receptivi la gândurile bune și să le punem în practică. La un moment dat, s-a adresat întrebarea: Dacă eu nu pot să salvez un om de pe șinele trenurilor sau din fața unei mașini, cum pot eu salva vieți? Invitatul a răspuns: ,,Chiar dacă nu scoți un om de sub vreo mașină, chiar dacă nu faci fapte atât de mărețe, tot poți salva vieți. Poți ajuta un bătrân să traverseze strada, poți împăca doi oameni certați, poți face o mulțime de lucruri. Cine știe ce se poate întâmpla dacă tu nu ajuți acel bătrân sau dacă nu îi împaci pe cei doi? Cine știe că dacă nu îl ajuți pe bătrân să traverseze strada, nu va veni o mașină cu viteză foarte mare care îl va lovi, care îl va omorî pe loc, deoarece bătrânul mergea prea încet?! Tu poți salva vieți!” Părintele a mai precizat că niciodată nu trebuie să ne pierdem speranța, nu trebuie să ajungem să credem că nu suntem importanți. Mereu vom fi importanți pentru cineva, fie că este un membru al familiei, un prieten sau altă persoană, dar cel mai important, mereu vom conta pentru Dumnezeu. Mereu vom putea apela la El. Mereu ne va ajuta.

În cea de a doua parte a conferinței, invitatul a răspuns întrebărilor adresate de către cei prezenți. Una din întrebările care a stârnit interesul celor din sală a fost: Trebuie să ajutăm o persoană care nu vrea să fie ajutată? Răspunsul părintelui a fost un sincer și vehement ,,Nu”, urmat de explicația: ,,Nu poți obliga pe cineva să facă ceva, dacă el nu își dorește acest lucru. Nu poți forța pe nimeni, deoarece nu stă în puterea ta. Nu poți, nici măcar, să ajuți persoana respectivă, dacă ea nu vrea, deoarece, dacă ai ajuta-o, i-ai face un rău. Trebuie să aștepți ca ea să vrea să fie ajutată și abia în acel moment vei putea acționa. Și, ce-i mai important: ne putem ruga pentru acea persoană”.

Cu toate că întâlnirea a durat peste două ore și jumătate, nimeni nu a ținut cont de noțiunea timpului. Pe parcursul conferinței, accentul a fost pus pe importanța acționării în momente cheie, dar și pe realizarea comuniunii cu ceilalți, în Hristos. Impactul a fost pozitiv în rândul participanților la întâlnire, iar aceștia speră să îl revadă cât mai curând pe Părintele Sandu Olivian. Noi, tinerii din A.T.O.R. Flămânzi, îl așteptăm cu mare drag să se întoarcă în orașul nostru. (Didiliuc Ioana, A.T.O.R. Flămânzi)