Tragedie umanitară pentru creştinii din Sudanul de Sud
Organizaţia umanitară „Samaritan's Purse” (Traista Samarineanului) din Marea Britanie a lansat un apel urgent pentru Sudanul de Sud, cu ocazia primei aniversări a acestui stat.
Sudanul de Sud a devenit cea mai nouă ţară din lume acum un an, după ce majoritatea creştină a votat independenţa faţă de nordul musulman.
Totuşi, primul an de independenţă a însemnat multă suferinţă, conflicte inter-etnice brutale, incursiuni ale islamiştilor în nord, foamete şi lipsă acută de infrastructură şi necesităţi.
Traista Samarineanului a făcut u apel pentru donaţii pentru a oferi celor 170000 de refugiaţi necesarul pentru a nu muri de foame.
Refugiaţii au fost forţaţi să fugă din casele lor din Munţii Nuba şi din statul Blue Nile, ca rezultat al bombardării continue a acestor regiuni de către guvernul islamist. Aceşti oameni, de ordinul sutelor de mii trăiesc „între moarte din violenţă şi moarte de foame”.
„Am aflat de oameni care au murit din cauza deshidratării sau de foame, deoarece mâncarea şi apa lipsesc cu desăvârşire” a spus directorul executiv al organizaţiei, Simon Barrington.
El a adăugat: „Infrastructura este fragilă, ţara este fragilă, situaţia financiară este fragilă şi întreaga situaţie alimentară a ţării este fragilă. Chemăm pe toţi oamenii să ne ajute şi să salveze vieţi”.
Oamenii au acces limitat la campusurile de refugiaţi, deoarece a început sezonul ploios.
Vorbind din Campusul de refugiaţi de la Yida, David Phillips, directorul organizaţiei pentru Sudanul de Sud a spus: „Situaţia care ne frânge inimile este că situaţia din munţii Nuba nu s-a schimbat deloc. Ei încă sunt persecutaţi şi bombardaţi de propriul lor guvern. Oamenii de acolo care reuşesc să vină aici sunt schelete vii”.
Aproximativ 700 de refugiaţi sosesc în fiecare zi, şi cei mai mulţi au nevoie de asistenţă terapeutică şi medicală, pentru că sunt prea slăbiţi pentru a supravieţui.
Reflectând la vizita sa în Sudan, Dl Barrington a spus: „Este provocator să vezi semeni de-ai tăi suferind atât de mult, şi ştiind că această suferinţă poate fi prevenită şi totuşi nimeni nu face nimic să o prevină”.
Fondurile strânse în întreaga Anglie vor sluji la echipamente care vor săpa fântâni de mare adâncime, pentru apă curată. De asemenea, o sumă va fi cheltuită pentru cumpărarea de medicamente şi mai ales alimente pentru sinistraţi. Se vor contrui câteva sute de latrine, pentru a reduce transmisia de boli molipsitoare.
Barrington a concluzionat: „ne rugăm la Dumnezeu ca aceşti oameni să nu moară înainte de a ajunge la ei”.
Traducerea şi adaptarea: pr. Ioan Valentin Istrati
