Mircea, un copil vioi, a vrut într-o zi să rupă un trandafir. Dar spinii l-au înţepat, iar el a avut de suferit de pe urma acestor răni. Altă dată a vrut să mănânce miere direct din stup, iar albinele au năvălit asupra lui şi l-au înţepat cu acele lor veninoase.

După aceste păţanii, Mircea l-a întrebat pe tatăl său:        

-De ce trandafirii, care sunt atât de frumoşi, au spini atât de ascuţiţi şi de ce albinele, care fac miere atât de dulce, au ace atât de veninoase?

Atunci tatăl său i-a răspuns:

-Pentru ca să ne aducem aminte că şi lucrurile cele mai frumoase şi mai dulci din natură au partea lor primejdioasă, pentru cei care vor să se bucure de ele cu nesocotinţă.

Când în calea noastră vine lucrul dulce şi-arătos,

Să fim cu luare-aminte, poate-i şi periculos.

(În căutarea bucuriei, Ed. Sophia, București, 2009, p. 56)