Turnul clopotniță a fost construit în anul 1670 în partea de sud a mănăstirii, având și rolul de loc de intrare în mănăstire. El nu dispunea de metereze, având doar niște găuri rotunde de ochire, cioplite în piatră, pentru tragerea cu pușca. 

Pe clădirea turnului, desupra intrării, se află săpată în piatră stema Moldovei (un cap de bour, purtând o coroană pe coarne, și între coarne o stea; în dreapta un soare, în stânga o lună, dedesubt o cruce) și în jurul ei o pisanie cu următorul text: „Herbul prea luminatului Domn Io Duca Voievod, cu mila lui Dumnezeu, al Țării Moldovei. 7178 (=1680)“. 

Turnul are două etaje, având următoarea funcționalitate: la primul etaj este o sală foarte îngustă, unde se aflau două tunuri, la al doilea etaj se află clopotnița. În încăperile din turn se pătrunde de pe drumul de strajă aflat la nivelul primului etaj, de unde se deschide o ușă care duce în clopotniță. La al doilea etaj se urcă pe o scară în spirală, foarte îngustă. La primul etaj se ajunge de pe o scară mobilă care cobora din clopotniță, până la nivelul drumului de strajă. 

Deoarece aici se aflau tunurile, acesta avea rolul de încăpere care trebuia să fie cucerită ultima, doar după înfrângerea rezistenței străjerilor din camera clopotelor. De asemenea, pe latura de est a turnului s-a descoperit și o trapă pregătită pentru prinderea în cursă a eventualilor atacatori.