În diferite părți ale lumii islamice, teroarea domnește peste minoritățile religioase. În Orientul Mijlociu, persecuțiile au devenit atât de îndârjite și răspândite încât unii experți prevăd că non-islamicii vor fi alungați în totalitate din zona cunoscută de milenii drept una de răscruce a culturilor.

Până în acest moment, Occidentul nu a declarat nimic și nici nu a făcut prea multe în legătură cu această criză a drepturile umane ce este pe cale să ia amploare. Însă, situația ar putea să se schimbe.

Pe 19 septembrie, Camera Reprezentanților din parlamentul american, a aprobat cu o majoritate covârșitoare (402 la 22) un proiect de lege prin care se permite numirea în cadrul Departamentului de Stat a unui reprezentant special, însărcinat, cu apărarea minorităților religioase vulnerabile din Orientul Mijlociu, Asia Centrală și de Sud.

Încă rămâne de văzut dacă va fi aprobat și de Senat, căci acum doi ani, același proiect de lege nu putut fi aplicat din lipsa unui singur vot.

Liderul democraților din Senat a trecut de partea opoziției. Acesta a declarat că Departamentul de Stat  consideră statutul acestui reprezentat special a fi: inutil, reduplicativ și foarte probabil contraproductiv.    

Este un limbaj ciudat, venind de la un departament care deține aproximativ 25 de reprezentanți speciali, mulți dintre ei creați chiar de regimul Obama.

Între timp, situația cu care se confruntă minoritățile religioase a devenit și mai periculoasă printr-o serie de atacuri zguduitoare ce au atras atenția instituțiilor media din întreaga lume. Ținta sunt minoritățile creștine împreună cu celelalte comunități de credință. Aceștia sunt bahá'í, mandeii (Mandeans), yizidis, zoroastrienii, următorii lui Ahmadiyya, druzimii (Druze), evreii împreună cu alte minorități.

În ultimele săptămâni: în Pakistan, talibanii au bombardat pentru prima dată o biserică plină de credincioși adunați pentru slujba de duminică, omorând 85 dintre ei; teroriștii al-Shabaab au trecut din Somalia în Kenya unde au urmărit și ucis zeci de non-islamici dintr-un magazin de cumpărături iar în Egipt, susținătorii Frăției Islamice, i-au transformat pe creștinii copți în țapi ispășitori pentru ceea ce se întâmplă în țara lor, devastând 40 de biserici și mănăstiri.

Iar în Irak, în ultimii zece ani, aproape două treimi din vechea comunitate creștină, 50% dintre credincioșii Yizidis (o ramură a zoroastrienilor) și 90% dintre mandeeni (următori ai Sfântului Ioan Botezătorul) s-au refugiat în țările vecine după ce au devenit ținta atacurilor teroriste și după ce guvernul lor i-a lăsat uitării. După atacurile similare de acum 60 de ani din Irak, acum nu se mai găsesc aici mai mult de opt evrei. Siria este afectată de conflictele dintre secte iar cel mai mult au de suferit minoritățile lipsite de apărare.

Poate evenimentele recente vor grăbi pe senatori să aprobe de această dată, legislația unui reprezentant special, mai ales dacă vor fi îndemnați și de constituenți.

Necesitatea unui asemenea reprezentant a fost recent subliniată în răspunsul anemic dat de guvern la atacurile din Egipt care au declanșat violențele de pe 14 august:

În discursul său de pe 15 august în legătură cu situația din Egipt, președintele Obama, a dedicat doar un așa zis fragment dintr-o propoziție prin care „condamna” atacurile asupra bisericilor. În discursul său din această săptămână din cadrul ONU, nu a pomenit nimic despre creștinii copți.

Secretarul de stat John Forbes Kerry și ambasadorul pentru Libertatea Religioasă, Suzan Johnson Cook nu au făcut nici ei nicio declarație.

Pe 14 august, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, întrebat de atacurile asupra bisericilor ce se desfășurau chiar în acel moment, a declarat presei pe scurt, fără nici un semn de convingere: „Bineînțeles că orice act de violență a fost analizat iar atunci când implică și o instituție religioasă  suntem de asemenea  preocupați.” Întrebat din nou despre același subiect pe 19 august, acesta a „condamnat” atacurile.

Văzând că angajamentul față de cei opt milioane de copți s-a pierdut printre golurile Departamentului de Stat, comisia independentă a Statelor Unite pentru libertatea religioasă internațională, s-a simțit nevoită să se adreseze Președintelui Obama, îndemnându-l să-și prezinte poziția „sus și tare”. Însă, atenția guvernului s-a mutat  dinspre Egipt asupra Siriei și astfel nimic nu s-a mai declarat public despre atacurile din ultimii 700 de ani asupra copților.

Un studiu realizat de Institutul american pentru Pace, a relatat că statutul unui reprezentant special a permis realizarea unui efort mai mare și acordarea unei atenții mai mari asupra unei anumite probleme decât în cazul în care acest post nu ar fi existat. Acesta ar fi fost cu siguranță cazul unei situații diferite în care religia ar fi jucat un rol major, decât acum zece ani când, reprezentantul special din Sudan a fost decisiv în sfârșirea îngrozitorului conflict dintre Nord și Sud care a sfâșiat țara timp de 20 de ani.

La depunerea proiectului de lege, congresmanul Frank Wolf, a citat din pastorul luteran anti-nazist Dietrich Bonhoeffer: Tăcerea în fața răului este însăși un rău. A nu vorbi este a vorbi. A nu acționa este a acționa (subliniind astfel, într-un mod ironic, faptul că valorile a fost inversate, binele a devenit rău iar răul a fost transformat în bine).

Liderul majorității din senat, Harry Reid împreună cu președintele pentru Relații externe, Robert Menendez, ar trebui să așeze aceste cuvinte la inimă în timp ce se vor decide dacă să permită supunerea la vot a acestui proiect de lege atât de important.  Este și cazul americanilor , atunci când se vor gândi dacă să contacteze pe senatorii care îi reprezintă pentru a-l susține.