Primăria Municipiului Chișinău, în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale din Republica Moldova și Mitropolia Moldovei și Bucovinei, a organizat, începând de marți, 1 iunie, un pelerinaj la mănăstirile din Moldova și Bucovina pentru un grup de 13 veterani care au luptat pentru țara noastră în cel de-al Doilea Război Mondial. Imediat după ce autocarul cu basarabeni a trecut granița au fost așteptați de Grupul vocal „Seniorii“ al Casei de Cultură „Mihai Ursachi“ din Iași care a început să cânte „Basarabie frumoasă“. „Mulți dintre bătrâni au călcat pentru prima dată după 65 de ani pe pământ românesc. Astfel, emoțiile nu s-au putut stăpâni iar veteranii au început să plângă. Cea mai mare surpriză pe care am avut-o a fost când am fost așteptați de fanfara Cercului militar din Iași care au cântat cântece patriotice și au dansat Hora Unirii. Ne-au așteptat de asemenea cu pâine și sare așezate pe un prosop tradițional“, ne-a spus Elena Tănase, specialist principal Direcția relații extene, cooperare regională și integrare europeană a Primăriei municipiului Chișinău.
 

După acest moment a urmat pelerinajul propriu-zis la cele mai reprezentative mănăstiri din juțelele Iași, Botoșani, Suceava și Neamț. După cum ne-a mărturisit Elena Tănase pelerinajul a fost o șansă unică pentru că de obiectivele pe care le-au vizitat s-a auzit doar la școală. „Acum am avut posibilitatea să le vedem în realitate și a fost foarte frumos. Cei 13 veterani de război au vârste cuprinse între 80 și 94 de ani și au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial de partea României. Unii veterani au spus că își doresc să revadă România. Organizarea pelerinajului a durat un an de zile. Pentru că pregătirile au început de anul trecut o parte dintre ei au crezut că nu vom mai pleca. Însă pentru noi a fost o datorie morală. Pensiile pe care le au veteranii din Republica Moldova le au sunt foarte mici, comparativ cu cele din România. De aceea sunt nevoiți să muncească pentru a se putea întreține“, a afirmat Elena Tănase.
 

Veteranii care s-au putut bucura de pelerinajul de la mănăstirile și principalele obiective din Moldova și Bucovina au rămas impresionați de frumusețea sfintelor lăcașe, a locurilor dar și de ospitalitatea cucare au fost așteptați. Trei dintre românii de peste Prut care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, ne-au relatat pe scurt povestea vieții lor. „Eu m-am bucurat de acest pelerinaj foarte mult pentru că am zis că voi merge să văd o altă lume. Sunt foarte mulțumit că am văzut și m-am bucurat pentru aceasta. Am rămas impresionat de frumusețea munților și a peisajelor din Suceava. Mulțumim lui Dumnezeu și organizatorilor pentru acest pelerinaj. De când s-a terminat războiul sunt 65 de ani, timp în care nu am mai venit în România. Am trecut Prutul când s-a organizat Podul de Flori de la Galați și de la Cahul. De acum, dacă am văzut patria mamă pot să și mor. Măcar la sfârșitul vieții pot spune că am văzut raiul pe pământ. Dacă nu credeam în Dumnezeu nu ajungeam până în ziua de astăzi. Pe front am luptat atât pentru români cât și pentru ruși. Am avut posibilitatea să rămân în România, dar pentru că am fost 13 în casa părintească, inima m-a tras să vin spre părinți. Îmi doresc să fie pace și lumea să aibă înțelepciune. Vreau să fie înlăturați comuniștii de la puterea statului nostru. Noi suntem considerați de ei fasciști pentru că am luptat în armata română. Am luptat în Regimentul Infanterie Marină, Compania de specialități, fiind repartizat la Constanța. Avem și rude aici în România dar mai mult ei vin la noi pentru că e mai ușor să treacă granița“, a explicat Gheorghe Mihail Codiță.
 

Pentru veteranul Nicolae Tudor Beldiman, în prezent conferențiar doctor la Universitatea Politehnică din Chișinău, cel mai frumos și mai interesant loc pe care l-a vizitat în țara noastră a fost Mănăstirea Putna unde a văzut mormântul lui Ștefan cel Mare și în dreptul căruia s-a închinat. În prezent Nicolae Tudor Beldiman, deși are 88 de ani, predă încă la facultate de „nevoie“ pentru a mai câștiga încă 1000 de lei moldovenești, pe lângă pensie. „Toate locurile au fost frumoase și interesante mai ales că în regiunea din nordul Moldovei nu am fost niciodată. Am terminat Școala Normală „Vasile Lupu“ din Iași în anul 1943, an în care am fost încorporat la Școala de Ofițeri de rezervă Ineu, la granița cu Ungaria. Până la armistițiu ne-au pregătit iau apoi ne-au așezat pe front pentru că ungurii voiau să ocupe România. Noi am stat pe front până au venit rușii, ne-am organizat și după aceea am plecat în Basarabia iar 1949 am fost deportat în Siberia. Aici am lucrat la minele de aur și în învățământ ca învățător. Nu știam limba rusă și de aceea era foarte greu. Aveam diploma de absolvire a Școlii Normale din Iași dar nu avem studii secundare. Și atunci le-am spus: „Eu sunt de acord să lucrez, dar să mă primiți ca elev în clasa a X-a pentru ca la finalul studiilor să pot primi atestat de studii“. Așa a și fost. După ce am terminat am dat examen de admintere la un institut minier, primind 29 de puncte din 30 posibile. Prorectorul a spus că nu mă primește pentru că am fost deportat. Eu am întrebat de ce m-a primit să dau examen. După ce s-a schimbat prorectorul instituției am fost primit. Am studiat cinci ani de zile, primind la final diploma de inginer electromecanic. După ce am terminat institutul au vrut să mă oprească la catedră. Însă după cei 10 ani petrecuți acolo m-am întors în Barasabia, care treca printr-o perioadă de industrializare. În acest domeniu m-am angajat și eu atunci, după care am trecut la Politehnică. În prezent lucrez în calitatea de conferențiar doctor la Politehnica Chișinău“, ne-a zis Nicolae Tudor Beldiman.
 

Pelerinajul a fost interesant și pentru cel mai „tânăr“ dintre veterani, Constantin Vârlan, pentru că din 1945 până acum nu a fost în România, cu toate că a vrut să vină cât timp fiul său a lucrat în București. „Mănăstirile din Moldova și Bucovina sunt extraordinare. Mă întorc în Basarabia cu cele mai frumoase sentimente de dragoste față de poporul român. M-am născut român și vreau să mă duc pe cealaltă lume tot român. Mi-a fost răpită cetățenia fără să mă întrebe. Și acum ar trebui să mi se dea înapoi cetățenia pentru că tatăl meu a fost român iar copiii mei sunt de asemenea, români“, s-a exprimat Constantin Vârlan, care a continuat să ne povestească cum a fost încorporat în armată, copil fiind, în Regimentul Infanterie Florești. „Eu sunt fiu de învățător care a fost ofițer în armata română. Între 1940-1941 a fost arestat și ulterior a murit. Am rămas orfani trei copii cu mama. Mama, nevând cu ce să mă crească a fost nevoită să mă dea să fiu copil de trupă. Am devenit copil de trupă în Regimentul Infanterie Florești. În 1944 Basarabia a fost ocupată de către ruși iar regimentul din care am făcut parte a fost nevoit să se evacueze sub presiunea Armatei Roșii. O companie de-a noastră a fost trimisă în regiunea Soroca pentru a opri înaintarea, iar noi, într-o singură noapte, tot ce a fost în regiment am încărcat în tren și n-am ajuns bine până la Bălți pentru că Floreștiul era ocupat. Noi am fost cantonați în regiunea orașului Craiova, pe malul Dunării. Comandantul a hotărât ca toți copii de trupă să primească instructajul necesar. Însă șeful meu, sergentul Toma a fost încadrat într-o campanie care trebuia să se ducă pe front. Astfel am plecat și eu cu el până în regiunea orașului Oravița. Aici, într-o seară, am fost trimis în sat pentru a vedea care este situația. M-am întâlnit cu niște nemți care mi-au zis: „Kinder, kinder!“. Le-am dat vreascurile pe care le căram în spate și ei mi-au dat o muzicuță pe care o păstrez și astăzi. După o perioadă, eu și cinci copii de trupă am fost trimiși în orașul Reșița pentru a da examen la Liceul Tehnic Experimental. Apoi a venit ordin de la Comandamentul rus ca toți basarabenii care sunt în România să vină în Basarabia. Când am ajuns la comandament nici nu eram înregistrat. Am fost prins ca în capcană. Mi s-a spus că în timp de 24 de ore să părăsesc școala și să vin în Basarabia. Am ajuns la Chișinău și mi-a dat drumul pentru că mama era bolnavă. Am făcut cinci ani la marină în Armata Roșie dar am terminat și Liceul Pedagogic. Din 1956 până în 1996 am lucrat ca învățător“, a conchis Constantin Vârlan, 80 de ani.

 

La Casa Armatei din Iași a avut loc vineri, 4 iunie o întâlnire a ministrului Apărării Naționale, Gabriel Oprea, cu veteranii de război din Republica Moldova, la care au mai participat Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, ministrul Apărării Republicii Moldova, Vitalie Marinuță, șeful Statului Major General, amiral dr. Gheorghe Marin, șeful Direcției Generale de Informații a Armatei, gl. mr. dr. Gheorghe Savu, prefectul județului Iași, Dragomir Sava Tomașeschi, președintele Consiliului Județean Iași, Constantin Simirad, primarul Municipiului Iași, Gheorghe Nichita, Comandantul Brigăzii 15 Mecanizată „Podu Înalt“, gl. bg. Ion Ungureanu, gl (r) Gheorghe Rotaru, consilier al ministrului Apărării Naționale și membri ai Parlamentului României. “Întâlnirea cu veteranii de la Casa Armatei din Iași a avut loc la solicitarea domnului Dorin Chirtoacă, primarul municipiului Chișinău către Ministerul Apărării din România, din momentul în care se știa de o astfel de intenție, aceea ca președintele României, Traian Băsescu sau ministrul Apărării să aibe o astfel de întrevedere“, ne-a explicat Elena Tănase. Ministrul Apărării Naționale, Gabriel Oprea, a conferit Emblema de Onoare a Armatei României, ministrului Apărării Republicii Moldova, Vitalie Marinuță și Înalt Preasfințitului Părinte Teofan, „în semn de recunoștință și prețuire pentru bogata activitate desfășurată pentru promovarea bunelor relații dintre Armata Republicii Moldova și Armata României“. Ministrul Apărării Naționale a înmânat medaliile Virtutea Militară clasa I cu însemne pentru militari conferite de președintele României, Traian Băsescu, și albumul omagial România, veteranilor de război Nicolae Beldiman, Ioan Bostan, Igor Burcă, Filip Cramarciuc, Petru Ciobanu, Gheorghe Codiță, și Ivan Luchiță. De asemenea, ministrul Gabriel Oprea a oferit albumele omagiale România veteranilor Simion Vârlan, Nicolae Lupan, Pavel Lozovan, Ion Bulat, Gheorghe Curmei și Eugen Semeniuc. Medaliile și albumele au fost acordate „în semn de înaltă apreciere pentru devotamentul de care au dat dovadă în îndeplinirea misiunilor încredințate în cadrul Armatei Române, în cel de-al Doilea Război Mondial“.

Distincția Virtutea Militară Clasa I a fost conferită, în luna mai a acestui an prin decret prezidențial, unui număr de 41 de veterani de război din Republica Moldova. „Avem datoria morală de a fi recunoscători, în egală măsură, veteranilor de război din Republica Moldova care au luptat în Armata Română, așa cum suntem față de veteranii de război din România. O dovadă în acest sens este și evenimentul organizat astăzi pentru omagierea faptelor de arme ale camarazilor noștri de peste Prut, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial“, a declarat ministrul Gabriel Oprea. Domnia sa i-a asigurat pe veteranii de dincolo de Prut că Ministerul Apărării Naționale este deschis dialogului și cooperării, un bun exemplu fiind faptul că o delegație a Federației de Asociații de Rezerviști și Veterani ai Forțelor Armate din Republica Moldova a fost invitată să efectueze o vizită în România, în perioada 9-11 iunie, la asociațiile naționale a Veteranilor de Război și a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere. „Acest eveniment a fost important pentru noi. Nu am mai întâlnit un asemenea fel de organizare cum a fost pentru noi, veteranii. Am rămas impresionat de întâlnirea pe care ne-au făcut-o la graniță dar și festivitatea de la finalul pelerinajului. Este o mare cinste pentru noi că au participat la festivitatea de la Casa Armatei din Iași atât conducerea armatei Române cât și cea a Basarabiei“, a spus Constantin Vârlan.


 

Manifestarea de la Casa Armatei din Iași a fost precedată de o întâlnire la sediul Brigăzii 15 Mecanizată „Podul Înalt“ a ministrului Apărării Naționale, Gabriel Oprea, cu ministrul apărării al Republicii Moldova, Vitalie Marinuță, aflat în vizită în România, la invitația părții române. În cadrul convorbirilor au fost abordate subiecte privind relațiile militare bilaterale, precum și cooperarea în cadrul inițiativelor regionale. Cei doi miniștri au subliniat importanța dezvoltării cooperării militare în procesul de întărire a pilonilor de stabilitate din estul Europei, analizând stadiul elaborării Acordului de bază privind cooperarea în domeniul militar între cele două ministere. Totodată, ministrul Oprea i-a transmis ministrului Marinuța că Ministerul român al Apărării a întocmit proiectul Hotărârii de Guvern privind donarea de către statul român a unor bunuri de uz didactic Institutului Militar al Forțelor Armate din Republica Moldova. Ministrul Apărării Naționale s-a întâlnit, de asemenea, cu militari din Garnizoana Iași, interesându-se despre condițiile de instruire și de trai ale personalului din unitățile garnizoanei și i-a asigurat de eforturile conducerii ministerului pentru soluționarea problemelor sociale cu care se confruntă militarii în această perioadă dificilă din punct de vedere economic. (Constantin Ciofu)