Victor Beşliu a ieşit demult la pensie, dar încă se mai poate lăuda că poate profesa în calitate de veterinar. Încercat de multe necazuri, pierderea unuia dintre cei doi fii şi presiuni din partea comuniştilor, Dumnezeu l-a ajutat să treacă prin vâltoarea vieţii şi să ajungă la venerabila vârstă de 82 de ani. Locuieşte într-o casă pe drumul ce duce de la Pojorâta spre vârful Muntelui Rarău. Fiul său, pr. Dumitru Beşliu, este în prezent parohul Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul“ - Pojorâta 2, Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc.

Povestea omului care a îngrijit zeci de ani „averea“ pojorenilor este simplă. În anul 1955, după ce a terminat Şcoala Medie Tehnică, a fost repartizat la Direcţia Agricolă Câmpulung Moldovenesc, ca tehnician veterinar în comuna Pojorâta, „unde locuiesc oameni buni şi gospodari“, după cum i-a descris fostul medic veterinar. Timp de 25 de ani a ocupat acest post, după care a fost repartizat la o secţie de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare, care cuprindea zona de munte (Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei). A fost veterinarul la care apelau toţi localnicii din Pojorâta. „Omul venea la mine pentru a-i salva animalul. Erau mulţi colegi tineri fără experienţă de care localnicii nu erau mulţumiţi. De aceea, am fost repartizat în alte secţii ale Direcţiei Agricole pentru că eram incomod conducerii de atunci, întrucât eram solicitat mereu. Sunt apreciat de localnicii din Sadova, Fundu Moldovei sau Pojorâta, pentru că de aproapre 60 de ani sunt alături de ei atunci când îmi cer ajutorul“, a spus Victor Beşliu. 

„De multe ori, animalul parcă îmi spunea unde îl doare“

În cei 55 de ani de activitate, Victor Beşliu s-a confruntat cu diferite situaţii complicate, ajutând multe familii a căror unică sursă de venit erau animalele şi care îi cereau ajutorul. Nu de puţine ori a fost trezit în toiul nopţii de localnicii din Pojorâta sau din alte sate pentru a interveni în cazuri de urgenţă. „Am întâlnit familii cu mulţi copii şi care aveau o singură vacă. S-a întâmplat de multe ori ca în toiul nopţii să fiu trezit pentru a salva animalul unei astfel de familii sărace. Omul care mă chema nu ştia ce să mai facă de bucurie pentru că i-am salvat animalul. Un localnic din zonă, Vasile Roată, tată a cinci copii, a venit la ora 2 noaptea ca să-i salvez vaca. Am salvat animalul unui om necăjit. La ora 5 dimineaţa am plecat acasă, după ce am văzut animalul stabilizat“, şi-a amintit fostul medic veterinar din Pojorâta. Victor Beşliu are întipărită şi acum întrebarea pe care cei mai mulţi oameni o adresau când îl chemau să-i ajute: „Domnule doctor, scapă sau nu scapă animalul?“

„Nu mi-am făcut meseria pe bâjbâite. M-am confruntat adesea cu pesta porcină, pesta ovină, pesta aviară. Am fost mereu implicat pentru oameni. Când ajungeam la un animal bolnav, ceream mai întâi câteva date de la proprietar. Degeaba sunt administrate medicamentele, dacă diagnosticul nu este bun. De multe ori, animalul parcă îmi spunea unde îl doare, iar astfel dădeam şi diagnosticul“, a adăugat Victor Beşliu.

Credinţa în Dumnezeu a fost importantă în activitatea sa profesională, dar şi în viaţa de zi cu zi. „De fiecare dată când mergeam la rezolvarea unui caz spuneam Doamne ajută“, povesteşte pojoreanul.

Presiuni din partea comuniştilor

În vremea comunismului, Victor Beşliu ar fi trebuit să se implice în „politica de partid şi activitatea culturală a comuniştilor“. A refuzat pe motiv că nu putea să lase munca de veterinar. „Deviza lor era următoarea: <<Munca politică şi apoi exersarea profesiei>>. Or, eu le-am spus că nu eram plătit pentru a face activism, ci pentru a fi în slujba oamenilor. După anii â70, secretarul de partid Bobu a vrut să mă pună într-o funcţie politică în Pojorâta. Am spus că am doi copii mici, că am familie şi că nu sunt pregătit pentru a face politică. Mi s-a spus că voi fi trimis timp de şase luni la o şcoală de partid la Iaşi. Am spus că nu mă duc. Atunci secretarul de partid Bobu mi-a spus: <<Beşliule, şi copiii tăi vor avea de suferit, dacă nu te duci >>. Au început presiunile şi verificările din partea lor. Am fost chemat la raionul Câmpulung Moldovenesc pentru a fi înscris ca membru de partid. Am pus la cale o femeie din sat şi i-am spus: <<La ora 18:00 este şedinţă la primărie. Mata vii acolo şi spui că ai vaca bolnavă>>. A venit femeia şi a început să plângă că-i moare vaca. Şi acum îmi amintesc cu câtă jale s-a plâns acea femeie în faţa comisiei de necazul ei. Nici nu ştiu cum a putut să plângă atâta, deşi nu avea nici o vacă bolnavă. Atunci am scăpat, dar s-au ţinut de mine mereu ca să mă înscriu ca membru de partid. Am fost încadrat la Legea 18 pe nedrept şi am fost ameninţat că-mi va fi confiscată casa“, a mai spus Victor Beşliu. Şi astăzi, fostul veterinar al pojorenilor intră în grajdurile vacilor, la stânile oilor sau în coteţurile de porci. Deşi puterile i-au mai slăbit, Victor Beşliu încă îşi face meseria atât cât poate. Spre finalul întâlnirii noastre s-a întâmplat să răspundă solicitării făcute de Gavril Bedrule din Pojorâta, un om gospodar care se îngrijeşte de creşterea a zece bovine.