În mesajul său pastoral, întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe din Ucraina a spus că în decursul istoriei, poporul ucrainean a suferit multe drame. Una dintre cele mai groaznice dintre ele a fost foametea din anii 1932-1933.

Au fost milioane de oameni care au murit de foame, victime inocente ale terorii de stat impuse în Ucraina de regimul sovietic bolşevic.

El a spus: “Dumnezeu ne-a dăruit un teren fertil, generos şi plin de har, ca un Eden. Însă în tumultosul secol al XX-lea, milioane de oameni au cunoscut moartea ca martiri ai foametei. Acest lucru nu s-a datorat vreunei epidemii sau recoltelor proaste. Foametea era o expresie a regimului represiv bolşevic, care voia să construiască o lume fără Dumnezeu şi fără legi morale. Declarând binele lumii ca scop principal, implantând paradisul pe pământ, vrăşmaşii lui Dumnezeu au semănat pe pământ oseminte umane şi le-au udat cu fluvii de lacrimi. Sământa neghinei a produs fructul amar al blestemului. Paradisul fără Dumnezeu se transformă în iad pentru oameni. Aceasta este lecţia dură a istoriei ţării noastre, care mărturiseşte despre uşurătatea tuturor tentativelor de construcţie a unui sistem statal, politic, şi social fără principiile morale date de Dumnezeu. Un asemenea sistem este menit distrugerii. Perioada de dominaţie a regimului ateu a fost marcată de martiriu şi de mărturisirea credinţei din partea unei cantităţi enorme de creştini ortodocşi. Ei au pierit de foame, de temniţă, de tortură. În anii 30, majoritatea episcopatului, clerului, dar şi o mulţime mare de laici – cei mai buni reprezentanţi ai poporului, au fost expuşi exterminării fizice. Biserica şi milioanele ei de credincioşi au urcat pe Golgota, suferind pentru adevărul lui Hristos. Aceşti ani au devenit Vinerea Sfântă pentru poporul nostru”.