Potrivit unui studiu realizat de Centrul american pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDCP), virusul gripei se transmite mai greu în medii cu umiditate crescută. Pentru a simula transmiterea virusului într-un mediu spitalicesc, cercetătorii au folosit nişte manechine capabile să „respire“ şi să „tuşească“, plasate la distanţă de aproximativ 2 metri unul de celălalt. Particulele virale au fost eliberate printr-o „tuse“, iar o serie de dispozitive amplasate în mai multe puncte ale camerei, dar şi în apropierea gurii manechinelor care „respirau“ au captat aceste particule. Ulterior s-a realizat o evaluare cantitativă a particulelor capturate, dar şi a capacităţii lor infecţioase pentru celulele umane.

Astfel, la un nivel al umidităţii de 23%, între 70% şi 77% dintre particulele virale răspândite în incintă îşi păstrau capacitatea ridicată de infecţie, la o oră după simularea răspândirii lor. Când nivelul umidităţii a fost ridicat la 43%, doar 14% dintre aceste particule mai aveau capacitate virală, iar majoritatea lor a devenit inactivă la 15 minute după simularea răspândirii lor.

Acest lucru explică cvasiabsenţa gripei în lunile de vară, când umiditatea aerului în incinte ajunge uşor la 30%-40%, însă în lunile de iarnă această umiditate scade din cauza sistemelor de încălzire care usucă aerul.