Studiile efectuate în ultimii 100 de ani pe teritoriul ţării au arătat că majoritatea cutremurelor din România sunt de origine tectonică, fiind generate prin eliberarea energiei potenţiale acumulate în anumite structuri geologice din scoarţa terestră. Foarte puţine seisme au avut alte cauze, precum alunecări de teren, explozii sau exploatări miniere.

În România, cele mai puternice cutremure se produc în curbura estică a munţilor Carpaţi, respectiv în zona Vrancea, zonă seismică cu activitate aproape permanentă, generând numeroase cutremure mai mult sau mai puţin puternice, în fiecare secol. Practic, zona Vrancea este responsabilă de peste 90% din totalul cutremurelor produse în România, eliberând peste 95% din energia seismică. Aceste seisme cauzate de deplasarea plăcilor tectonice se produc la o adâncime destul de mare, fiind însă şi cele mai devastatoare, întrucât pot atinge magnitudini de până la 7,8 - 7,9 grade pe scara Richter.

"Din secolul 19 încoace a fost un grup de trei cutremure majore, în 1802, 1829, 1838, dar seismul din 1802 a fost considerat cel mare cutremur produs în România, în zona Vrancei, cu 7,9 grade pe scara Richter şi cu pagube majore. Ca să vă dau un exemplu din relatările vremii, atunci au fost grav avariate toate bisericile din Bucureşti, iar acesta s-a resimţit destul de bine chiar şi la Moscova. În ceea ce priveşte victimele, situaţia a fost puţin diferită de ceea ce se întâmplă azi. Deşi nu există date, victimele nu au fost atât de multe pentru că relatările spun că s-a produs într-o zi de duminică, după slujba din biserică şi acest lucru a salvat multe vieţi omeneşti. Ulterior a fost o pauză, o activitate seismică mai mică, iar cutremurele înregistrate au fost apropiate de 7 grade. În secolul XX a urmat un alt grup de cutremure, cel din 1940, din 1977 şi cel din 1986, însă primele două, cu magnitudini de 7,7 şi respectiv 7,4 grade, au avut efecte majore. După 1990, au fost cele două cutremure din luna mai, la interval de 12 ore unul de altul unul, de 6,9 şi de 6,4 grade pe Richter, iar, dacă venim mai încoace, a fost seismul de 6 grade, în anul 2004, care nu a produs pagube. În cazul cutremurelor vrâncene pagubele se produc la peste 7 grade. Pe măsura ce magnitudinea este mai mică, nu mai sunt pagube, dar acestea sunt simţite, chiar şi cele de 5 grade", a explicat Mircea Radulian, directorul ştiinţific al al Institutului Naţional de Fizică a Pământului (INFP).

Nu toate zonele ţării prezintă acelaşi nivel de risc seismic sau acelaşi grad de expunere la cutremur. S-a remarcat faptul că în special Moldova şi Muntenia au fost, în multe cazuri, zguduite cu o violenţă mai mare de cutremure, în timp ce în Transilvania, de exemplu, efectele mişcărilor seismice au fost, în general, mai reduse. Studiile recente de hazard seismic şi de zonare seismică a teritoriului României au confirmat că nivelul riscului seismic este considerabil mai ridicat în sudul şi estul ţării, în timp ce în Transilvania şi în extremitatea de vest a României riscul seismic este ceva mai scăzut.

În afară de regiunea Vrancea, pe teritoriul României au fost identificate mai multe zone epicentrale, care determină gradul de seismicitate al ţării, acestea fiind zona Făgăraş-Câmpulung, zona Banat, Dobrogea, platforma continentală a Mării Negre, Crişana, Maramureş, Podişul Transilvaniei şi Câmpia Româna.

Experţii INFP precizează că zona Făgăraş-Câmpulung este, de asemenea, o zonă periculoasă, dar sunt cutremure crustale, de suprafaţă, la o adâncime de până în 30 de kilometri. Cel mai mare a fost de 6,4 grade pe scara Richter, în această zonă, în anul 1916. E o zonă periculoasă, chiar dacă sunt cutremure mai mici, de suprafaţă, pentru că efectele sunt mai mari în zona epicentrală. Cutremurele crustale apar în partea superioară a scoarţei şi produc efecte mari în zona epicentrului. De exemplu, cel de 5,5 grade din zona Vrancea de adâncime s-a simţit chiar şi în Republica Moldova şi Bulgaria. Dacă ar fi fost în zona Galaţi, să zicem, un cutremur de suprafaţă de o astfel de intensitate ar fi produs pagube acolo, dar nu s-ar fi simţit la Bucureşti.

De asemenea, zona Banat, cu cutremure de suprafaţă, este periculoasă pentru că sunt mai dese şi au efecte mari în apropierea epicentrului. Cele mai mari au avut magnitudinea de 5,5. O altă zonă este Marea Neagră, aproape de graniţa cu România, de litoralul românesc, unde se produc cutremure mari, chiar de peste 7 grade. A fost unul în 1901, de 7,2 grade, dar aici trebuie să vedem şi frecvenţa cutremurelor, pentru că din studiile INFP apar la intervale de sute de ani. Încă o zonă seismică este partea de nord a Dobrogei, care se continuă în Galaţi către Bârlad. Este o zonă activă, iar cele mai mari au fost de 5,5 grade Richter şi au cam aceleaşi caracteristici ca şi seismele de suprafaţă: produc pagube acolo unde se produc. Mai este zona Crişana-Maramureş, tot cu cutremure de suprafaţă, dar aici nu există decât date istorice, mai puţin precise, unde cutremurele au magnitudini de cel mult 5,5-6 grade. Nu se poate spune cu precizie, dar aici nu sunt nici foarte frecvente şi nici foarte mari.

"Zona Galaţi este o zonă seismică, dar la fel nu este o zonă unde apar cutremure mari, cel mult de 4,5 grade. Secvenţa care a apărut acum este deosebită prin amploarea ei, cea mai mare secvenţă de acest tip în zonă respectivă şi ne-a luat puţin prin suprindere, pentru că nu ne aşteptam. Şi aici nu vorbim neapărat de o anumită magnitudine, cea mai mare a fost de 3,9, ci de faptul că se desfăşoară pe o perioadă mare de timp. Din 23 septembrie şi până în prezent au fost în jur de 225 de cutremure în zona Galaţi. Din analizele noastre aceste seisme nu se datorează exploatărilor petroliere din zonă, nu au nicio legătură. Acum sunt ceva mai puţine, a scăzut activitatea în zonă, dar noi o monitorizăm în continuare pentru că trebuie să tragem o concluzie definitivă. Este o perioadă de liniştire, dar mai pot fi reactivate. Cred că trebuie să mai aşteptăm puţin, cel puţin o săptămână", a explicat Mircea Radulian.

Cauzele producerii cutremurelor în România sunt tectonice, în Vrancea fiind o zonă particulară, concentrată, cu seisme de adâncime mare, iar în restul teritoriului se desfăşoară o activitate de suprafaţă, cu cutremure produse la adâncime mică, de 30-40 de km. Sunt anumite sisteme de falii mai mari, bine evidenţiate, cum ar fi zona Făgăraş, care se pot activa la anumite intervale de timp mai mari sau mai mici pentru că sunt cauzate de tensiuni care apar în scoarţa terestră şi care trebuie să se elibereze.

 "Trebuie să ne obişnuim cu aceste fenomene, la fel cum ne obişnuim cu alte fenomene meteo, precum grindină, inundaţii. Nu suntem bucuroşi, dar trebuie să ne pregătim şi să găsim o modalitate de a convieţui cu ele. Pentru că ne sunt date. Oamenii trebuie să trăiască şi faptul că suntem confruntaţi cu astfel de fenomene, trebuie să fim mai puţin panicaţi şi frământaţi, pentru că astfel de fenomene s-au produs şi se vor mai produce în viitor", a transmis Mircea Radulian.

*****

În cazul producerii unui cutremur de mare intensitate oamenii sunt sfătuiţi să stea sub pereţii de rezistenţă ai locuinţei, să nu folosească liftul sau scările şi să aibă o trusă care să conţină, cel puţin, apă, conserve, medicamente, dar şi fluier şi lanternă. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a postat pe site-ul instituţiei regulile şi măsurile de protecţie pe care trebuie să le aplice cetăţenii în cazul producerii cutremurelor.

Evitarea aglomerării spaţiilor de la locul de muncă sau din locuinţă cu piese de mobilier sau aparatură instabile la seism şi amplasate în vecinătatea locurilor în care se aglomerează de obicei familia sau în spaţiul de lucru; amplasarea echipamentelor tehnice şi aparatelor casnice mai grele sau a celor pe rotile - de exemplu: copiatoare, calculatoare mari, maşini de spălat, frigidere etc. astfel încât să nu se afle în vecinătatea ieşirilor din încăperi sau apartament spre a nu bloca prin deplasarea lor accesul în cazul unui seism; fixarea aparatelor în aşa fel încât racordurile să nu sufere deteriorări în caz de cutremur; amplasarea vaselor cu chimicale, combustibili în dulapuri în care să nu se poată răsturna, în încăperi în care nu se locuieşte şi nu există pericolul de contaminare şi de incendiu; procurarea în locuinţă a cel puţin unui extinctor şi amplasarea acestuia într-un loc cunoscut şi accesibil în orice moment, lângă sursele potenţiale de incendiu; învăţaţi utilizarea acestuia, recomandă IGSU.

De asemenea, pompierii îi sfătuiesc pe oameni ca în caz de cutremur să încerce să nu se panicheze şi să nu iasă din casă pentru că scările sunt vulnerabile şi pot fi primele care se pot dărâma.

"Preveniţi tendinţele de a părăsi camera sau locuinţa, deoarece faza seismică iniţială are o durată redusă, astfel încât tocmai faza puternică a mişcării seismice vă poate surprinde pe scări, holuri, paliere, în aglomeraţie şi panică, conducând la accidente grave, nedorite. Rămâneţi în încăpere sau locuinţă, departe de ferestre care se pot sparge şi vă pot accidenta. Protejaţi-vă sub o grindă, toc de uşă solid, sub un birou sau masă care sunt suficient de rezistente spre a vă feri de căderea unor obiecte, mobile suprapuse, lămpi, tencuieli ornamentale etc. În lipsa unor astfel de posibilităţi vă puteţi proteja stând la podea lângă un perete solid, pe genunchi şi coate, cu faţa în jos iar cu palmele împreunate vă veţi proteja capul, ceafa, iar cu antebraţele pe lateral capul. Dacă este posibil, închideţi sursele de foc cât puteţi mai repede iar dacă a luat foc ceva interveniţi imediat după ce a trecut şocul puternic. Dacă vă aflaţi în afara unei clădiri, deplasaţi-vă cât mai departe de clădire, feriţi-vă de tencuieli, cărămizi, coşuri, parapete, cornişe, geamuri, ornamente care de obicei se pot prăbuşi în stradă. Nu fugiţi pe stradă, deplasaţi-vă calm spre un loc deschis şi sigur", informează IGSU.