Din 1946, Ziua internaţională a educaţiei copiilor nevăzători se marchează odată cu ziua de naştere a pedagogului francez Valentin Hauy (1745-1822), cel care a întemeiat prima şcoală pentru nevăzători din lume, la Paris, în 1784.

În 1946 a fost votată Legea Protecţiei Educaţiei Nevăzătorilor în Statele Unite ale Americii și, în acelaşi an, a fost lansată prima revistă dedicată copiilor nevăzători şi a fost organizată Ziua naţională a educaţiei copiilor nevăzători. Ulterior, acest eveniment a căpătat un caracter internaţional, fiind marcat în lumea întreagă.

Manifestările care se desfășoară cu ocazia Zilei internaţionale a educaţiei copiilor nevăzători sunt menite să atenţioneze şi să sensibilizeze opinia publică asupra problemelor cu care se confruntă această categorie socială. În mare parte, educaţia nevăzătorilor nu diferă prea mult de cea a persoanelor cu vedere normală, doar cadrul didactic este diferit.

Conform statisticilor, la ora actuală, în lume trăiesc 400 de milioane de oameni cu deficienţe de vedere. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii la fiecare minut, orbeşte un copil.

În România sunt aproximativ 10 mii de nevăzători, care încă de la vârsta de 16 ani sunt consideraţi invalizi.