1 an de la trecerea la Domnul a Părintelui Petroniu Tănase
Astăzi se împlineşte un an de la trecerea la Domnul a Părintelui Petroniu Tănase de la Schitul Prodromu de la Sfântul Munte Athos.
Părintele Petroniu Tănase, despre Lumina de la Sfântul Mormânt:
„Una dintre puţinele minuni care au loc, în fiecare an, în zilele noastre, este aceea a arătării Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt, în sâmbăta Paştilor, adică a acelei lumini neaprinse de mâna omenească. Asupra acestui lucru există numeroase mărturii, sute şi sute de credincioşi fiind prezenţi în momentul când luminează pe pământ, pentru câteva clipe, un foc nematerial, o lumină care poate fi ţinută în mână fără a te arde.
Procesiunea este măreaţă. Patriarhul cu tot sinodul, arhimandriţii, stareţii mănăstirilor din Palestina, monahi şi fraţi, toată Frăţia Sfântului Mormânt, la care se adaugă şi pelerinii clerici, înşiruiţi pe două rânduri, merg de la altarul Bisericii Învierii spre Sfântul Mormânt, în sunete de clopot şi toacă, împletite cu glasurile slujitorilor. Procesiunea se face fără lumânări, iar în toată biserica nu se află nici o candelă sau lumânare aprinsă.
Încercaţi să vă închipuiţi măreaţa privelişte! De jur împrejurul Sfântului Mormânt, lumea de pe lume, ca la un mare spectacol, înghesuită peste tot şi la toate nivelele unde se poate sta, până sus la uriaşa cupolă de deasupra. Toţi ţin în mâini buchetele de lumânări, câte treizeci şi trei, după numărul anilor pământeşti ai Mântuitorului, şi, cu privirile aţintite spre Sfântul Mormânt, sunt într-o încordată aşteptare. Procesiunea slujitorilor înconjură de trei ori Sfântul Mormânt şi cele două capete ale şirului se ajung înfăşurându-l ca o uriaşă panglica vie.
După a treia înconjurare, se despecetluieşte uşa. Patriarhul intră înăuntru… După o vreme iese afară cu făcliile aprinse. Un strigat de uimire cutremură toată biserica şi ropotele de aplauze ale unei nestăvilite bucurii umplu văzduhul. Minunea s-a mai petrecut o dată! Toată lumea se înghesuie să-şi aprindă buchetul de lumânări de la Sfânta Lumină şi în câteva clipe întreaga biserică este o mare de foc.
Paştile sunt sărbătoarea luminii, a biruinţei, a bucuriei şi, totodată, inaugurare, început al împărăţiei celei veşnice. Aşa cum pe Tabor Domnul şi-a arătat, o clipă, ucenicilor slava Sa, tot aşa şi acum, la Sfântul Mormânt, prin Sfânta Lumină Hristos Cel înviat trimite o rază a slavei Sale peste cei adunaţi la ospăţul cel de taină al Învierii Sale.
Dar totul durează doar câteva clipe; e o icoană, o arvună doar, şi încă nu e bucuria cea deplină."