Ierarhul s-a născut la 1 ianuarie 1877, în satul Nimoreni, judeţul Lăpuşna (Republica Moldova), trecând la cele veşnice pe 14 noiembrie 1943, la Bucureşti. Potrivit Biroului de presă al Episcopiei de Bălţi, a fost îngropat la Mănăstirea Cernica. Mitropolitul Gurie (Gheorghe Grosu) a fost un om extrem de evlavios, un mare slujitor al altarului, un păstor duhovnicesc, un foarte bun teolog şi iscusit predicator. Promotor fervent al valorilor naţionale în Basarabia, a rămas în conştiinţa urmaşilor ca un mare român, un luptător pentru limba română şi pentru diminuarea urmărilor procesului de rusificare a Basarabiei de către Imperiul Ţarist. A studiat Şcoala Spirituală şi Seminarul Teologic din Chişinău şi Academia Teologică din Kiev. În 1902 devine misionar eparhial, ierodiacon şi ieromonah. S-a călugărit cu numele Gurie (din botez Gheorghe) la Mănăstirea Noul Neamţ (Chiţcani). Gurie Grosu se încadreaza în procesul de redeşteptare naţională. În 1906, odată cu deschiderea Tipografiei Eparhiale, intră în componenţa comisiei penru pregătirea ulterioarelor tipărituri. În urma unui raport întocmit de ieromonahul Gurie, Congresul Eparhial din 1907 a hotărât şi Sinodul a aprobat tipărirea revistei bisericeşti "Luminătorul" de la 1 ianuarie 1908. În calitate de redactori ai revistei au fost numiţi protoiereul Constantin Popovici şi ieromonahul Gurie. Între 1908-1910 publică cărţi didactice: "Bucoavna moldovenească", "Cartea de învăţătura despre legea lui Dumnezeu", "Carte de citire" cu ştiinţe din gramatica moldovenească, care însă nu sunt admise în învăţământ din considerente de securitate a Imperiului Rus. Din cauza persecuţiilor din partea episcopului rusificator Serafim Ciciagov este silit să părăsească Basarabia, revenind doar după revoluţia din februarie 1917. În 1917 publică primul abecedar din Basarabia cu grafie latină: "Abecedarul moldovenesc". La 21 noiembrie 1917, arhimandritul Gurie a oficializat deschiderea "Sfatului Ţării". În primul guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti a deţinut funcţia de director general al Învăţământului şi Cultelor. În istorica zi de 27 martie 1918, însoţit de un sobor de preoţi a oficiat în Catedrala „Naşterea Domnului” din Chişinău un Te Deum prin care a sfinţit Actul Unirii. După Unirea Basarabiei cu Patria Mamă devine Arhiereu-vicar cu titlul "Botoşăneanul" (hirotonit la Iași la 15 iulie 1918). În 1919 este numit Arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (cu titlul “de Bălți”), iar la 1 ianuarie 1920 Locțiitor de Arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului. La 21 februarie 1920, este ales titular al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului, fiind înscăunat în 1921. Când Arhiescopia Chişinăului a fost ridicată la rangul de Mitropolie, Gurie Grosu devine primul Mitropolit al Basarabiei de origine românească, la 28 aprilie 1928, păstorind până la 11 noiembrie 1936, când a fost pensionat. Iniţitiva întemeierii "Asociaţiei Culturale Astra" la Chişinău aparţine de asemenea, Mitropolitului Gurie. În memoria acestei mari personalităţi o stradă din Chişinău îi poartă numele. Nicolae Iorga a spus despre el: „Pe umerii popii Gurie Grosu a stat întreaga luptă pentru limba română în Basarabia”.