La vârsta de 13 ani, el a fost adus de unchiul său la Mănăstirea "Sf. Spiridon" din Iaşi, pentru a învăţa carte. Peste patru ani, Ioan este călugărit cu numele de Iosif în Catedrala episcopală din Buzău, iar a doua zi este hirotonit diacon. Urmează apoi seminarul din Buzău şi Colegiul "Sfântul Sava" din Bucureşti. În 1950, diaconul Iosif este hirotonit preot, iar mai târziu însuşi Sfântul Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului, îl hiroteseşte protosinghel.

Trecând prin funcţia de egumen, apoi hirotesit arhimandrit la Mănăstirea Sărindar din Bucureşti este hirotonit în 1873 episcop de Argeş. În iunie 1875 este ales mitropolit al Moldovei, pe care o păstoreşte timp de 27 de ani.

Ajuns cârmuitor, a reluat construcţia Catedralei mitropolitane din Iaşi, începută de mitropolitul Veniamin Costachi. De asemenea, a salvat Seminarul Veniamin Costachi de la Socola de la distrugere, a contribuit la restaurarea bisericilor "Sfântul Nicolae Domnesc" şi "Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, precum şi a altor numeroase biserici, schituri şi mănăstiri.

Se spune despre dânsul că era un cântăreţ neîntrecut, căci a învăţat Psaltichia de la marele protopsalt Macarie ieromonahul. Era, de asemenea, un predicator şi duhovnic iscusit, căutat de multă lume pentru blândeţea şi cuvintele lui.

Virtutea care l-a făcut cunoscut şi iubit de credincioşi era milostenia. Pe lângă cerşetorii din oraş, el îi ajuta pe elevii şi studenţii săraci. În fiecare an îmbrăca zeci de elevi şi studenţi şi-i hrănea la bucătăria mitropoliei, iar alte sute dintre ei primeau bani pentru cărţi şi taxe şcolare.

Mitropolitul se ruga şi citea mult, mânca puţin şi în toate era foarte modest şi cumpătat, iar timpul îl preţuia cel mai mult şi îl folosea după un program destul de riguros.

Numit de fiii săi duhovniceşti "cel sfânt şi milostiv", mitropolitul Iosif a trecut la cele veşnice la 26 ianuarie 1902, fiind înmormântat în partea de sus a Catedralei mitropolitane din Iaşi.

sursa: ziarullumina.ro