După cum se ştie, Sudanul s-a divizat în două state, Sudan, majoritar musulman şi persecutor de creştini, şi Sudanul de Sud, stat predominant creştin.

Mulţi creştini s-au văzut aşadar prinşi în nord, acolo unde sunt supuşi artileriei, raiudurilor armatei dar şi mulţimii musulmane radicale care îi persecută crunt. Organizaţia Barnabas Aid a făcut toate demersurile birocratice, pentru a organiza 12 zboruri de la Khartoum, capitala Sudanului, la Juba, capitala Sudanului de Sud.

Există însă sute de mii de creştini care cad zilnic pradă atacurilor furibunde ale extremiştilor islamici, fiind ameninţaţi, bătuţi, jefuiţi şi chiar ucişi de grupările care urmăresc transformarea Sudanului în califat Islamic şi eradicarea tuturor creştinilor din ţară.

Situaţia creştinilor din Sudan a devenit foarte vulnerabilă. Ei au pierdut cetăţenia sudaneză după secesiunea cu sudul creştin. Preşedintele sudanez Omar al-Bashir a fost foarte clar că creştinii nu sunt bineveniţi în ţara sa, spunând că Sudanul va fi Islamic 100% şi se va introduce legea islamică Sharia.

Într-un acces de perversiune politică şi criminală, guvernul sudanez a închis toate frontierele cu Sudanul de Sud, iar cei ce încearcă să scape sunt ucişi fără somaţie, aşa că sute de mii de oameni sunt blocaţi într-o ţară unde a declara că eşti creştin echivalează cu moartea martirică.

Vulnerabilitatea creştinilor a crescut după publicarea filmului blasfem „Inocenţa musulmanilor”. Câteva ambasade ale occidentalilor în Khartoum au fost atacate şi creştinii sunt ameninţaţi zilnic. Mii de creştini se ascund în suburbiile capitalei sau în păduri de frica atacatorilor.

Este paradoxal cum un film poate stârni proteste, violenţe şi ucideri în peste 30 de state din întreaga lume, iar miile de creştini ucişi anual de extremiştii musulmani nu pot atrage atenţia unui Occident adormit în propria bunăstare, tolerant cu aberaţiile imorale, însă insensibil la tragedia a milioane de oameni care cred în acelaşi Dumnezeu şi sunt omorâţi pentru asta.