Credincioşii din Parohia Grinţieşu Mare au participat duminică, 15 iunie 2014, la Sfânta Liturghie prilejuită de hramul Bisericii „Duminica Tuturor Sfinţilor“ şi de împlinirea a 220 de ani de când lăcaşul de închinăciune a fost târnosit. Programul liturgic dedicat acestui eveniment a început sâmbătă, 14 iunie 2014, cu slujba Vecerniei unită cu Litia, la finalul căreia pr. paroh Dumitru Pintilie a vorbit despre istoricul localităţii Grinţieşu Mare, care s-a format după ce 17 familii din Ardeal s-au stabilit pe aceste meleaguri. Sfânta Liturghie din ziua hramului a fost oficiată de pr. Ionel Cuţuhan, protopop al Protopopiatului Ceahlău, şi de pr. Mihai Damian, care a slujit în funcţia de protopop al Protopopiatului Ceahlău vreme de 22 de ani, împreună cu un sobor de preoţi din parohiile învecinate. După cuvântul de învăţătură al părintelui protopop Ionel Cuţuhan, a fost oficiat Parastasul pentru ctitorii bisericii monument istoric din Grinţieşu Mare şi pentru cei care sunt înmormântaţi în cimitirul parohiei. Programul manifestărilor a continuat în aşezământul social, unde a avut loc masa rotundă cu tema „O filă de istorie - 220 de ani de slujire şi mărturie creştină: 1794-2014“. După cuvântul introductiv al părintelui paroh Dumitru Pintilie, prof. dr. Daniel Diaconu, de la Şcoala Grinţieş, a vorbit despre evoluţia demografică şi a Ortodoxiei în Grinţieş. În acelaşi timp, pr. protopop Ionel Cuţuhan a amintit de contribuţia pe care familiile de ardeleni au avut-o la ridicarea sfântului lăcaş, iar pr. protopop emerit Mihai Damian a făcut referire la personalitatea părintelui Vasile Maftei, care a slujit la Grinţieşu Mare până în anul 1983. Participanţii la evenimentele cultural-spirituale de la Grinţieşu Mare au putut admira icoane ale copiilor din parohie, coordonaţi de pictorul Cătălin Popovici, precum şi o expoziţie de fotografii vechi.

Viaţă liturgică prosperă pe Valea Grinţieşului

Biserica din Grinţieşu Mare a fost ridicată între anii 1792-1794 de către românii ardeleni refugiaţi aici în sec. al XVIII-lea, în timpul prigoanei politico-religioase austro-ungare, fiind situată pe Valea Bistricioarei, în drumul ce leagă Moldova de Transilvania. A fost construită de 17 familii de ardeleni ortodocşi care s-au stabilit pe aceste meleaguri. La început, neavând biserică, oamenii participau la Sfânta Liturghie într-un spaţiu impropriu, sub conducerea preotului Grigorie, care i-a însoţit în drumul lor. Tradiţia locală spune că bârnele pentru lăcaşul de închinăciune au fost obţinute din trunchiurile brazilor crescuţi tocmai pe locul unde mai apoi s-a ridicat edificiul. Deşi are proporţii mici, sfântul lăcaş respectă erminia arhitecturii eclesiastice, fiind ridicat pe temelie din piatră de râu. În anul 1891 s-au efectuat o serie de lucrări de renovare, adăugându-se pridvorul care are deasupra clopotniţa. Bisericuţa din Grinţieşu Mare păstrează o serie de obiecte de cult, care atestă continuitatea unei vieţi liturgice prospere în modesta comunitate de pe Valea Grinţieşului. Din anul 1864 devine filie a Parohiei Grinţieş, iar din 2001 îşi redobândeşte statutul de biserică parohială, astfel că Sfânta Liturghie este oficiată în fiecare duminică şi sărbătoare. „Biserica noastră păstrează un antimis vechi pe care se consemnează numele episcopului Aron şi al împărătesei Maria Tereza. De asemenea, avem câteva obiecte de cult care au rezistat de-a lungul timpului: icoane, cărţi, veşminte, candele, vase de slujbă s.a. Toate aceste obiecte care s-au păstrat au fost prezentate credincioşilor la sfintele slujbe pentru a arăta continuitatea vieţii liturgice în Grinţieşu Mare“, a explicat pr. paroh Dumitru Pintilie.