Ieri, 11 mai 2014, Protopopiatul Piatra Neamţ l-a avut ca oaspete pe Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care, în sobor numeros de preoţi şi diaconi, a sfinţit Biserica „Pogorârea Sfântului Duh“ - Gară din municipiu.

La tradiţionala primire cu pâine şi cu sare de la poarta lăcaşului de cult, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a fost întâmpinat de tinerii şi copiii din Ansamblul Folcloric „Comorile Neamţului” şi TAGMA - „Tinerii de azi - Generaţia de mâine”, îmbrăcaţi în costume naţionale, care au ţinut în mâini steaguri cu drapelul naţional şi cu stema municipiului Piatra Neamţ.  Slujba de sfinţire prin stropire cu apă sfinţită şi prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir a fost urmată de Sfânta Liturghie săvârşită pe o scenă special amenajată în imediata apropiere a lăcaşului de cult, la care au participat cu evlavie aproximativ 4.000 de credincioşi. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Cântec sfânt” al parohiei nemţene, ajutaţi de un grup de studenţi teologi.

Din numerosul sobor de preoţi slujitori prezenţi la slujba de târnosire, alături de pr. Gheorghe Mocanu, parohul Bisericii  „Pogorârea Sfântului Duh“ - Gară, şi de pr. Dumitru Chiţimuş, slujitor tot la acest lăcaş de cult, au făcut parte şi pr. Valentin Tofan, protopopul Protoieriei Piatra Neamţ, pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi, pr. Dan Ovidiu Cojan, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox din Piatra Neamţ, pr. prof. dr. Ilie Macar, paroh la  Biserica „Sfântul Nicolae“ din Câmpulung Moldovenesc.

„Rostul sfinţirii unei biserici este ca ea să devină loc de tămăduire”

Atât în timpul slujbei Sfintei Liturghii, cât şi după finalul acesteia, credincioşii prezenţi la sărbătoarea bisericii nemţene  au intrat în altarul noului lăcaş sfinţit, unde s-au închinat, primind binecuvântare de la un preot.

După rostirea Sfintei Evanghelii, a urmat cuvântul de învăţătură al Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, în care acesta a vorbit despre suferinţă: „Care este raţiunea existenţei suferinţei? De unde vine ea? Scriptura ne spune că bolile de care suferim vin pe de o parte din pricina păcatului, păcatul fiind sămânţa morţii care se dezrădăcinează din noi prin taina suferinţei. Suferinţa vine apoi poate şi din cauza părinţilor noştri, care au vieţuit în păcat; suferinţa ne vine şi din cauza contextului cu multe răutăţi în care trăim; bolile noastre vin şi din puterea diavolului, ca în viaţa Sfântului şi Dreptului Iov. Uneori suferinţa noastră este şi îngăduinţa lui Dumnezeu, care doreşte ca omul, trecând prin drama greutăţilor, să se trezească la adevărata viaţă, să devină mai sensibil şi deschis spre durerile şi suferinţele altora, să înţeleagă  mai bine care este rostul vieţii sale pe acest pământ. Aşadar, în suferinţele noastre avem Sfânta Biserică, la care suntem chemaţi să alergăm; acesta este şi rostul sfinţirii unei biserici, ca ea să devină loc de tămăduire şi obşte, comunitate şi adunare euharistică, căci Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos sunt izvoare de tămăduire pentru trupul şi pentru sufletul nostru”.

„Lăcaşul acesta proaspăt sfinţit este o declaraţie de dragoste pe care I-o fac lui Dumnezeu”

La finalul Sfintei Liturghii, părintele protopop Valentin Tofan a dat citire hrisovului de sfinţire, act semnat de  IPS Mitropolit Teofan şi pus la slujba târnosirii în piciorul sfintei mese din altar, după care pr. paroh Gheorghe Mocanu a adresat câteva cuvinte mulţimii prezente, în care i-a amintit şi pe credincioşi,  cei care au făcut posibilă ridicarea lăcaşului de cult: „La ceas de mare praznic şi de încununare a ostenelilor noastre aducem, mai întâi de toate, mulţumiri Bunului Dumnezeu, pentru ziua de astăzi şi pentru deosebita atmosferă duhovnicească a harului Său. Acest moment este ca o zi de Paşti, ca o zi a Învierii, aşa cum trebuie să fie în fapt viaţa fiecărui creştin. Această biserică este dovada iubirii mele faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni; la dragostea lui Dumnezeu am răspuns cu dragostea noastră. În această biserică, împreună cu credincioşii ne-am risipit cu folos din timpul nostru, din sănătatea noastră, din banul nostru, din lacrima, din râvna şi din credinţa noastră. Din ceea ce ne-a dat nouă Dumnezeu, i-am adus lui Dumnezeu. Pot spune cu toată conştiinţa că lăcaşul acesta proaspăt sfinţit este o declaraţie de dragoste pe care I-o fac lui Dumnezeu, este o frumoasă poveste de dragoste, este o straşnică icoană a iubirii mele faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ales şi pe mine ca să-i construiesc casă şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru minunaţii oameni pe care mi i-a dăruit. Fără dumneavoastră, stimaţi credincioşi, eu nu aş fi putut ca să fac absolut nimic. Aici, în această biserică, de astăzi înainte, ne vom găsi mai mult aşezarea sufletească, pacea şi liniştea”.

La final, ca o încununare a tuturor eforturilor depuse, pr. paroh Gheorghe Mocanu a primit din partea Înaltpreasfinţitului Teofan „Crucea Moldavă“, cea mai mare distincţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Demersurile pentru ridicarea Bisericii  „Pogorârea Sfântului Duh“ - Gară au început în anul 1997, iar pe 1 august 1998 s-a înfiinţat actuala parohie. Un an mai tâziu, pe 25 martie a fost pusă piatra de temelie a sfântului lăcaş. La sfârşitul lunii iunie a anului 1999 au fost demarate lucrările de construcţie. În anii care au urmat, lăcaşul de închinăciune a fost împodobit cu pictură, catapeteasmă şi obiectele necesare desfăşurării sfintelor slujbe. Biserica este în stil moldovenesc, prezentând un plan compact trilobat.