Nicu – Aurelian Steinhardt s-a născut în data de 29 iulie 1912 în familia inginerului și arhitectului Oscar Steinhardt.

Între anii 1919–1929 a făcut școala primară și liceul Spiru Haret, printre colegii lui numărându-se Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat și Marcel Avramescu.

A studiat la Facultatea de Drept din București, în 1934 era licențiat și în 1936 doctor în drept constituțional cu tema „Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit”.

În data de 31 decembrie 1959 este convocat de Securitate şi i se cere să fie martor al acuzării lui Constantin Noica. Refuză şi este condamnat în „lotul Pillat-Noica” la 13 ani de muncă silnică sub acuzația de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”.

După mai multe experiențe mistice trăite alături de mărturisitorii creștini încarcerați la Jilava, eseistul, criticul literar, juristul și publicistul Nicolae Steinhardt se convertit la ortodoxie, fiind botezat în 15 martie 1960 de ieromonahul Mina Dobzeu.

„Aşa fiind, credinţa în Dumnezeu îmi pare în deplinul înţeles al cuvîntului actul cel mai realist ce poate fi: este acceptarea adevărului şi lepădarea iluziilor. De aceea şi cere smerenie, de aceea pune biserica atît de mult accentul pe smerenie: nimic nu ne vine mai greu decît de a renunţa la închipuiri”, scria Nicolae Steinhardt în Jurnalul Fericirii.

În august 1964, a fost eliberat după 5 ani de pușcărie, și a intrat mai târziu în monahism la Mănăstirea Rohia (16 august 1980).

A lăsat posterității o serie de cărți despre spiritualitatea creștină, însă volumul „Jurnalul Fericirii” este emblematic pentru personalitatea lui Nicolae Steinhardt. Cartea a fost tradusă în italiană, spaniolă, engleză, portugheză, greacă, maghiară, ebraică, franceză și germană.

Sursa: basilica.ro