„«Limba noastră-i limbă sfântă!» Este un vers scris de părintele Alexe Mateevici acum mai bine de un secol și devenit, între timp, parte a unui imn de stat românesc. «Sfințenia» limbii vine la români din vremuri imemoriale și rezidă în rolul identitar al felului nostru de a exprima în cuvinte lumea înconjurătoare. Acest fel de raportare la lume ne-a păstrat vii ca popor”, a transmis academicianul.

„Ziua limbii române (stabilită din 1990, în Republica Moldova și din 2013, în România) este o sărbătoare a spiritului românesc, fiindcă limba este efigia cea mai pregnantă a românilor. Limba este ca un organism viu care se naște, crește, se dezvoltă, îmbătrânește și moare odată cu poporul care a creat-o și căruia i-a servit ca mijloc de comunicare. De aceea, vorbim despre limbi vii și despre limbi moarte”, a mai precizat Ioan-Aurel Pop.

„A noastră este vie și, oricât de contaminată este cu neologisme, cu barbarisme, cu hiperurbanisme, cu prescurtări neobișnuite sau cu SMS-uri năstrușnice, nu trebuie să ne temem. Limba română a avut până acum puterea interioară de a rămâne ea însăși, în ciuda variatelor influențe.”

Totuși, istoricul a făcut un inventar dureros al celor mai mari probleme cu care se confruntă limba română, această pavăză identitară profundă a poporului român. Aceste probleme sunt următoarele:

• „Limba și literatura română se studiază «cu program redus», cu timp minim afectat gramaticii, cu trunchierea literaturii, fără respectarea aspectului diacronic. Literatura de dinainte de secolul al XX-lea devine, în ochii unora, minoră, iar succesiunea curentelor literare este declarată desuetă, depășită.”
• „Comunicarea corectă în românește nu se mai face prin studiul operelor literare validate, ci prin texte de viață cotidiană: regulamente, statute, legi, reportaje sportive, formulare de cereri. Faptul conduce la sărăcirea drastică a vocabularului, la pierderea proprietății exprimării, la dialoguri monosilabice și chiar la înlocuirea dialogului cu monologul.”
• „Conform Legii privind organizarea și funcționarea Academiei Române nr. 752/2001, în România, forul care „se îngrijește de cultivarea limbii române și stabilește regulile ortografice obligatorii” este Academia Română. Prin urmare, dacă regulile stabilite de Academie în privința limbii nu sunt respectate, se încalcă legea. Dar, neexistând mijloace de coerciție prevăzute de această lege, situația persistă, spre marea pagubă a spiritului românesc.”

„Limba noastră este viața noastră și, din fericire, ea mai are în sine propriile mijloace de apărare, de conservare și de dezvoltare, cu o condiție: să veghem ca specialiști asupra ei”, a subliniat acad. Ioan-Aurel Pop.

În finalul alocuțiunii sale, Președintele Academiei a reafirmat dedicarea Academiei Române față de misiunea ei de a veghea asupra limbii române. Este condiția esențială pentru a păstra tezaurul cultural și lingvistic al limbii noastre materne.

„Academia Română nu va abdica de la această misiune niciodată”, a promis acad. Ioan-Aurel Pop.

Academia Română a organizat miercuri o sesiune științifică dedicată Zilei Limbii Române.

Sursa: basilica.ro