Într-o suburbie gipsy săracă din Istanbul, un ortodox refugiat din Siria povesteşte despre viaţa sa ruinată de dezastrul din ţara sa, relatează portalul creştin christianpost. A fost medic dentist în Alep până când au început luptele grele din oraş în 2011. Când a început dezastrul, apa, electricitatea, alimentele, au devenit imposibil de procurat.  Răpirile de creştini erau la ordinea zilei, uciderile şi ororile umpluseră oraşul de moarte.

După ce a fost ameninţat cu răpirea, medicul a renunţat la serviciu.

Acum trăieşte într-o casă fără încălzire, ascuns de poliţia turcă, împreună cu alţi 20 de sirieni ortodocşi, îmbrăcaţi cu mai multe rânduri de haine.

Ilias, pe numele său, vorbeşte fluent engleza şi spune că toţi prietenii săi au fost răpiţi de gherilele islamiste criminale, care au preluat controlul după ce forţele guvernamentale au plecat în zonă.

Refugiatul a spus că a plătit 6000 de dolari unei călăuze care l-a ajutat să fugă din Siria, trecând graniţa sub ploaia de gloanţe a vameşilor. Nu poate găsi legal de muncă însă traduce uneori din arabă în turcă, sau engleză.

Creştinii, atâţia câţi au mai rămas, sunt în pericol de moarte în Siria, spune acesta. În Turcia, nici măcat organizaţiile caritabile nu-l ajută pentru că e creştin, iar turcii musulmani îl privesc cu suspiciune, mai ales în contextul conflictului diplomatic dintre Siria şi Turcia.

Există mii de refugiaţi ortodocşi sirieni care au ajuns în ţările vecine şi în Europa, datorită ororilor din Siria. Înainte de război, 1, 4 milioane de creştini locuiau în Siria, adică 6,4% din populaţie. Acum nu se ştie câţi au mai rămas.

Acolo este iadul, a spus un refugiat.

În oraşul Hassaké, 50 de creştini au fost răpiţi luna trecută, însă sunt mii de creştini răpiţi pentru care se cer răscumpărări mari de către grupările criminale afiliate la rebelii sirieni.

Sute de refugiaţi sunt băgaţi în containere fără aer, mâncare sau apă, pentru a fi aduşi în Europa. Din cei 70 care au fost descoperiţi într-un transport către Italia, 30 au murit, după ce s-au înecat în apă. Cei mai mulţi sirieni vor să ajungă în Suedia, pentru că acolo există o comunitate aisriană bine organizată. Totuşi, acolo îi aşteaptă umilinţa şi sărăcia. Un refugiat a spus că el cunoaşte un profesor universitar sirian care lucrează ca om de serviciu într-un azil din Suedia în timp ce învaţă suedeza.

Tragedia de proporţii înfricoşătoare care are loc în Siria este ţinută sub tăcere de statele occidentale. SUA şi UE arată mai mult ororile guvernului sirian, condus de Bashar al Assad, ceea ce probabil este adevărat. Unilateralitatea acestei analize este însă suspectă, mai ales că rebelii sirieni sunt ajutaţi cu logistică pentru înlăturarea preşedintelui. De fapt în teatrul de război, toţi cei angajaţi în luptă poartă un război oribil, în care civilii nevinovaţi sunt transformaţi în scuturi umane. Pe de o parte bombardamentele cu mortiere şi atacurile aeriene ale armatei siriene, de cealaltă parte, atacurile şi răpirile cumplite ale rebelilor, terminate de cele mai multe ori cu execuţii, aceasta îi aşteaptă pe creştinii care trăiesc în Siria. Cele mai multe falange ale rebelilor au recunoscut deja islamismul lor extremist şi dorinţa lor de a extirpa creştinătatea din Siria, acuzându-i pe creştini că sunt pro-guvern.

Ţările creştine ar trebui să acţioneze urgent pentru limitarea acestor orori, ori înarmarea unei tabere sau a alteia nu va aduce niciodată decât moarte, violenţă şi ură. Din această perspectivă, Siria este o continuare ascunsă a obsesiilor războiului rece, purtat pe principii de putere economică şi politică, dar în care cad victime creştinii nevinovaţi, uitaţi de ţările cu tradiţie creştină şi pierduţi printre instrumente ale morţii.