150 de slujitori ai sfintelor altare, prezenți la înmormântarea părintelui Constantin Cojocaru

21 Februarie 2014 17:24 Tudorel Rusu Arhiepiscopia Iaşilor

Valoarea unui om se vede și din numărul celor care aleg să-l conducă pe acesta pe ultimul drum, să-l vadă pentru ultima oară, aducându-i un omagiu și o rugăciune,  renunțând la o mică parte din timpul lor. Lucrul acesta l-a dovedit pe deplin înmormântarea părintelui Constantin Cojocaru, fost profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, la Seminarul „Sfântul Mitropolit Dosoftei“ din Suceava şi la Seminarul „Sfântul Gheorghe“ din Roman, la care au participat nu mai puțin de 150 de preoți. Mai mult decât atât, Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a fost cel care a condus slujba de prohodire, aducând cuvânt de mângâiere familiei îndurerate și rugând pe Dumnezeu să îi dăruiască preotului trecut în veşnicie bunătăţile Sale cele cereşti.

Zile de doliu și de mare durere în satul Lunca, comuna Vânători, judeţul Neamţ, unde părintele Constantin Cojocaru, fost profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, la Seminarul „Sfântul Mitropolit Dosoftei“ din Suceava şi la Seminarul „Sfântul Gheorghe“ din Roman, plecat la Domnul pe data de 16 februarie 2014, a fost condus pe ultimul drum, joi, 20 februarie. Tristețea zilei de înmormântare a adus cu sine totuși și o certitudine pozitivă: faptul că a fost prezent un sobor de peste 150 de preoți, condus de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de alte câteva sute de credincioși veniți din toată țara, a arătat încă o dată cât de iubit a fost eruditul profesor și duhovnic.

Înainte de slujba înmormântării, a avut loc Sfânta Liturghie funebră, oficiată de IPS Mitropolit Teofan, alături de un sobor de preoți și diaconi, în biserica parohiei Lunca-Vânători, Protopopiatul Tg. Neamţ, comunitate în care părintele Constantin Cojocaru a slujit ca preot paroh mai mulți ani. În timpul slujbei arhierești, încet-încet, curtea lăcașului de cult a început să se umple de persoane au dorit să-i aducă un ultim omagiu părintelui, printre aceștia aflându-se mai multe generații de foști elevi seminariști, care l-au avut ca profesor.

Slujba prohodirii a avut loc în curtea bisericii, printre slujitorii care au participat numărându-se arhim. Timotei Aioanei, Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Locurile Sfinte- delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, arhim.  Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, arhim. Macarie Bogus, stareţul mănăstirii Sinaia, pr. Ioan Dogaru,  protopop al Protopopiatului Târgu Neamţ, pr. Valentin Tofan, protopop al Protopopiatului Piatra Neamţ, pr. Vasile Țoc, protopop al Protopopiatului Roznov, pr. Vasile Lăiu, protopop al Protopopiatului Bârlad, arhim. Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia,  pr. prof. Ioan Mihoc, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ, pr. prof. Constantin Muha, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob” Dorohoi, pr. prof. dr. Ilie Macar, precum și mai mulți profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași.

Profesor pentru cinci ierarhi

Înainte de înhumare și de înconjurarea bisericii cu sicriul celui neînsuflețit, au avut loc cuvântările și prezentarea mesajelor de condoleanțe. Primul mesaj prezentat a fost cel al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat „Părintele Constantin Cojocaru- profesor de vocație și slujitor jertfelnic”, citit de arhim. Timotei Aioanei, Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Locurile Sfinte.

„Începând cu data de 1 aprilie 1979, la solicitarea fericitului întru pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, părintele Constantin Cojocaru a revenit în Moldova pentru a preda la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, unde a profesat timp de 12 ani. Între anii 1991-1995, a activat ca profesor la nou înfiinţatul Seminar Teologic «Mitropolitul Dosoftei» de la Suceava, aducându-şi aportul la organizarea şi formarea acestei şcoli teologice. De asemenea, în anul şcolar 2008-2009 a predat la Seminarul Teologic «Sfântul Gheorghe» din Roman. La toate aceste şcoli de teologie a predat atât disciplinele care ţin de secţia Teologie istorică precum şi materiile: Pastorală, Îndrumări Misionare, Limba Latină, Limba şi Literatura Română, Istoria Literaturii Universale, Logica, ş.a.. Părintele Constantin Cojocaru a fost o făclie care a luminat vreme îndelungată, din a cărei căldură şi strălucire s-au împărtăşit foştii elevi, unii dintre ei deveniţi astăzi episcopi (cinci la număr), preoţi şi monahi jertfelnici ai Bisericii Ortodoxe Române. În decursul anilor a scris numeroase studii şi articole, cu caracter istoric şi pastoral-misionar, pentru publicaţii teologice de specialitate. Dintre lucrările publicate în volum, amintim: «Paşi prin secole de istorie bisericească» (2005), «Cronicarul Eftimie de la Căpriana şi ucenicul său Isaia» (2005) şi monografia «Satul şi parohia Lunca, comuna Vânători, Neamţ» (2006). Darul său de a transmite, în scris sau în vorbire, învăţătura şi istoria Bisericii, talentul de a se face accesibil deopotrivă intelectualilor şi oamenilor simpli, îl aşează în rândul clericilor cărturari ai Bisericii noastre”, s-a arătat în mesajul Preafericitului Părinte Patriarh.

A urmat apoi mesajul de condoleanțe al Preasfințitului Episcop Macarie al Europei de Nord, cel care a fost alături de părintele Cojocaru în ultimile clipe ale vieții sale, mesaj ce a fost citit de pr. prof. univ. dr. Viorel Sava de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. „Din mila lui Dumnezeu am reuşit să-i fiu la căpătâi părintelui profesor Constantin C. Cojocaru, în ultimele clipe ale vieţii sale pământeşti, rostind rugăciunile de dezlegare, iar după încredinţarea sufletului său pe braţele Mântuitorului Iisus Hristos, am putut săvârşi prima slujbă de pomenire. Neputând să rămân la praznicul înmormântării, doresc să transmit acest mesaj de condoleanţe, întru rugăciune şi recunoştinţă, ca fost elev al sfinţiei sale la Seminarul Teologic din Suceava. Părintele profesor Constantin C. Cojocaru a ştiut să îmbine în mod armonios slujirea altarului cu activitatea didactică şi cu slujirea semenilor. Cursurile susţinute la Seminariile Teologice din Mănăstirea Neamţ şi Suceava şi lucrările semnate de sfinţia sa exprimă trăsăturile unei biografii intelectuale şi preoţeşti de excepţie. Râvna sa pastorală rămâne pentru noi o pildă grăitoare, iar purtarea cu demnitate a crucii suferinţei încununează o viață marcată de dăruire și jertfelnicie”, s-a specificat în comunicatul înaltului prelat.

„Tata și-a dorit să ajungă la Rai și să ne aștepte acolo!”

A urmat apoi cuvântul pr. prof.  Teoctist Caia de la Biserica „Sfântul Haralambie“ din Târgu Neamţ, care a vorbit în numele Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, cuvântul parohului de la Lunca, pr. Ioan Ștefanache, urmate de alocuțiunea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, care a subliniat că lacrimile și durerea dispar în nădejdea mântuitoare în taina Învierii:  „Firul vieții pământene pentru părintele Constantin s-a încheiat. Slujba înmormântării, ce tocmai a fost rostită, amintește de viața preotului, și de viața omului  în general, ca fiind un vis, o suflare fără de putere, un zbor de pasăre călătoare, o corabie pe mare care nu lasă urmă. Aceasta este viața omului descrisă de conștiința liturgică a Bisericii, dar, după cum spune cântarea, «deși plin de răni, sunt totuși chipul slavei Tale, Doamne». Cu toate că în lumina istoriei, aproape toate persoanele pier din amintirea semenilor lor, nici un om nu piere din amintirea lui Dumnezeu. Pentru un slujitor al Sfântului Altar, pentru un soț ca părintele Constantin, tată pentru cei doi prunci, bunic pentru nepoții aici de față, dascăl de teologie pentru atâți arhierei, călugări și preoți de parohie și iată păstor de suflete pentru enoriașii din această comunitate, precum și din alte zone ale țării unde părintele a fost rânduit de arhiereu să păstorească, pentru toți aceștia,  părintele devine deja o amintire trecută. Această amintire, deși aparent este una nostalgică, plină de regrete, devine nădejde mântuitoare pentru toți  cei care își deschid sufletul spre marea taină a Învierii Domnului Hristos. Părintele Constantin Cojocaru va rămâne în amintirea noastră ca un slujitot altoit pe Scriptură, pe istoria neamului său, având cuvânt cu putere multă, bine dres cu sare, rostit coerent, pentru ca mesajul să fie foarte clar și bine perceput de cei cărora le vorbea. Am citit pe fața cucerniciei sale, în cele câteva rânduri în care l-am întâlnit și vorbit, un chip optimist, un om care întotdeauna dorea să transmită ceva celor cu care discuta”.

La final, pr. dr. Marcel Cojocaru, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, fiul părintelui Constantin Cojocaru, a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru mesajul de condoleanțe, Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan și tuturor slujitorilor și credincioșilor pentru prezență, amintind câteva dintre ultimile gânduri ale celui răposat: „Numărul mare de ierarhi, de preoți și de credincioși, ce au dorit să-și ia rămas bun de la părintele în aceste zile  mi-au întărit cu prisosință convingerea că tata a fost și este iubit și respectat de mulți. Nouă, familiei, ne rămâne ca o datorie să fim mulțumitori pentru această dragoste și pentru respectul pe care i l-ați purtat, atât în timpul vieții, cât și în aceste ultime zile. Vreau să adaug că unul din ultimile gânduri ale tatei a fost că vrea să moară în împăcare cu toată lumea, iar un altul era legat de speranța finalizării lucrărilor la noua biserică. Tata și-a dorit să ajungă la Rai și să ne aștepte acolo!”

Slujba de înmormântare s-a încheiat cu o agapă, la care au fost invitați toți cei prezenți.

De la același autor

Ultimele din categorie