O inimă cât o țară: părintele Justin Pârvu

28 Iulie 2013 20:19 Tudorel Rusu Arhiepiscopia Iaşilor

Era prin anul 2007, când, văzând că șirul de oameni nu se mai sfârșește de la ușa chiliei părintelui Justin Pârvu, un monah mai tânăr i-ar fi spus cu îngrijorare marelui duhovnic: „Oamenii vă omoară din prea multă dragoste! Și ce ne vom  face fără Sfinția Voastră?!”. Replica bătrânului nu întârzie, fiind urmată de un surâs blând: „Păi ce, când o sa mor, crezi ca eu mă duc să mă odihnesc?”... Acest răspuns al părintelui, aparent unul ca multe altele, a devenit nu peste mult timp o certitudine dătătoare de nădejde pentru numeroși credincioși. Drept dovadă, peste 5000 de oameni au ținut să fie prezenți sâmbătă, 27 iulie 2013, la slujba de pomenire pentru 40 de zile de la trecerea la Domnul a părintelui Justin Pârvu, și să se închine și să se roage la mormântul cunoscutului arhimandrit.

Momente emoționante, lacrimi de tristețe, dar și de nădejde sfântă, au avut loc loc sâmbăta trecută la Mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț, la slujba parastasului pentru 40 de zile de la trecerea la Domnul a părintelui Justin Pârvu, ce a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor de preoți și diaconi, în prezența a 5 000 de oameni. Încă de la primele ore ale dimineții, curtea mănăstirii nemțene s-a umplut încet-încet de oameni veniți din toate colțurile Moldovei, care au format în liniște două rânduri: unul pentru închinarea la mormântul părintelui, și unul pentru vizitarea chiliei.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a venit la Mănăstirea Petru Vodă însoțit de arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, și de părintele Hariton Negrea, noul stareț al obștii monahale nemțene. După închinarea la mormântul părintelui Justin, şi după citirea rugăciunii de dezlegare, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a săvîrşit slujba Sfintei Liturghii în altarul de vară al mănăstirii.

„Trebuie să ne plasăm în starea de a auzi cuvintele pline de duh ale părintelui”

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, IPS Teofan a vorbit despre viața părintelui arhimandrit Justin Pârvu, subliniind și ceea ce fiecare e dator să facă pentru a respecta învățătura marelui duhovnic: „Ne aflăm, prin mila Domnului, la mănăstirea pe care părintele Justin Pârvu a iubit-o atât de mult, lângă mormântul lui, îmbodobit ca o Românie mare, o Românie care a încăput în inima și mai mare a părintelui. Spun acest lucru fiindcă inima care se apropie de Dumnezeu, după cum afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, este mai mare decât Împărăția Cerurilor, pentru că mai mare decât împărăția este Domnul, și inima omului îl poate cuprinde pe Domnul. Fiecare dintre noi, în această zi de pomenire, sintetizând poate sentimentele care au fost trăite în aceste ultime șase săptămâni, trebuie să ne plasăm în starea de a auzi cuvintele pline de duh ale părintelui, și, cu inima deschisă și receptivă, vom primi cuvânt pentru fiecare în parte, în conformitate cu rana noastră sufletească. Aflându-ne aici ca obște, atât monahală, cât și mirenească, și formând poporul lui Dumnezeu adunat lângă mormântul părintelui, și având sufletele deschise, vom auzi de la părintele Justin Pârvu că ne spune două lucruri: călugării și călugărițele din mănăstire să nu uite rugăciunea, iar cei din lume să nu uite nașterea și creșterea copiilor. Dacă dorim să aducem o floare la mormântul părintelui, cred că floarea rugăciunii este cea pe care o primește părintele cu cel mai mare drag, iar existența unor familii adevărate în neamul românesc, constituie pentru părintele lumânarea pe care o așteaptă de la noi. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace în sălașurile din Împărăția Cerurilor pe părintele Justin , să-l ierte și pe el de tot ceea ce ca un om născut din bărbat și din femeie a greșit în această viață, iar noi să nădăjduim că ne poartă în rugăciune în fața tronului Sfintei Treimi, așa cum ne-a purtat în timpul vieții sale pământești. Dacă plecarea părintelui Justin la Domnul, omenește vorbind, este o pierdere, duhovnicește este un câștig, căci părintele s-a apropiat de tronul Preasfintei Treimi, unde se poate ruga și mai fierbinte pentru cei care îi cer ajutorul”.

După otpustul Sfintei Liturghii, a urmat slujba parastasului, ce a avut loc la mormântul părintelui Justin, situat în curtea mănăstirii. Slujba pomenirii a fost însoțită și de câțiva stropi de ploaie, ce au încetat imediat după finalul prohodirii.

Răspunsurile la slujbe au fost date de corul „Macarie Ieromonahul” din Suceava, alături de părinții mănăstirii. La final, prin grija obștii monahale a Mănăstirii Petru Vodă și a maicilor şi a surorilor de la Mănăstirea Paltin,  toţi închinătorii prezenţi la pomenirea părintelui Justin au luat parte la o agapă.

„Întâlnirea cu părintele Justin mi-a schimbat viața”

Câțiva dintre credincioșii prezenți la slujba de pomenire, ne-au spus câteva cuvinte despre ce a însemnat pentru ei întâlnirea cu părintele Justin Pârvu. Redăm în continuare aceste cuvinte:

„Îl cunosc pe părintele Justin de 24 de ani, vizitându-l în fiecare lună. A fost pentru mine și tată, și învățător, și duhovnic, și tot ceea ce înseamnă dreptate, bunătate și adevăr. Deși a trecut la Domnul, îl simt pe părinte viu, îl simt că se roagă pentru noi și că ne ajută cum ne-a ajutat și în timpul vieții”- Marcelica Brânzucă din Hangu.

„Am venit în această zi la Mănăstirea Petru Vodă să-l pomenim pe părintele Justin, așa cum ne-a pomenit și el în rugăciunile sale toată viața. Părintele ne vorbește în continuare și amintirile frumoase despre sfinția sa, cât și clipele petrecute alături de el, ne vor însufleți întotdeauna. Pe părinte îl cunosc de mic copil, fiindcă, din fericire, ne-am născut în același sat. Părintele Justin rămâne în amintirea noastră ca un munte de smerenie și de demnitate națională”- preot Dumitru Pintilie de la parohia Grinţieşul Mare.

„Nu sunt eu în măsură să spun cum era părintele Justin, pentru că atâta lume știe. Mie personal, întâlnirea cu părintele Justin mi-a schimbat viața. Fiecare întrevedere cu el a avut rolul ei, tot timpul benefic, ceea ce nu pot spune despre o altă întâlnire cu nimeni altcineva. E infim efortul nostru de a veni astăzi la slujba pomenirii față de efortul pe care părintele l-a făcut și îl face pentru noi” - Ana Livadă din Târgu Neamț.

 „Eu personal, prin părintele Justin, l-am cunoscut pe Dumnezeu și am reușit, cu trepte mici, dar sigure, să mă înalț duhovnicește. Sper, ca de acolo sus, părintele Justin să mijlocească în continuare pentru mine” - Maria Paraschiv din Humulești.

„Trecerea la Domnul a părintelui Justin, această pomenire de 40 zile, ca și întreaga viață a Sfinției Sale, cât și ceea ce trebuie să facem noi de acum încolo, reprezintă o durere amestecată cu bucurie. Aceasta este până la urmă și pregătirea pentru Împărăția Cerurilor, anume suferința, peste care Dumnezeu trimite harul Său. Părintele Justin este un mare sfânt și un mare mărturisitor, care s-a învelit în dumnezeiasca haină a smereniei și a ascuns acest adevăr al măreției sale, dar care a lucrat în sufletele a mii de oameni, după cum s-a putut observa și în această zi. Dacă acum au venit câteva mii, cu siguranță de acum încolo va fi pelerinaj la mormântul său, ca la toți marii părinți ai Ortodoxiei. Mulțumim Domnului că are grijă părintele să ne țină într-o trezvie permanentă, așa cum ne-a ținut și în timpul vieții”- părintele Filotheu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă.

Părintele Justin Pârvu - martir și mărturisitor

Părintele Justin Pârvu, renumitul duhovnic și starețul Mănăstirii Petru Vodă, s-a născut la data de 10 februarie 1918 în satul Poiana Largului, judeţul Neamț. În 1936, pe când avea 17 ani, intră frate la Mănăstirea Durău. După doi ani, în 1939, se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti, ulterior ajungând și la seminariile teologice de la Râmnicu-Vâlcea şi Roman. În anul 1940 va avea loc tunderea sa în monahism, iar la doar un an distanţă, hirotonia întru preot, la vârsta de 22 de ani.

Între anii 1942-1944, părintele Justin Pârvu a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. În acest timp, alături de „Divizia 4 Vânători de Munte” a luat parte la luptele din cel de-Al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. După întoarcerea în ţară, el continuă studiile la Seminarul din Roman. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, el va fi arestat pe motive politice. Este condamnat la 12 ani de detenţie trecând prin închisorile Suceva, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi Aiud. Urmează apoi munca silnică din minele de la Baia Sprie, iar în final ajunge la închisoarea Piteşti. Refuzând să se lepede de credinţă, în anul 1960 părintele Justin este condamnat la încă patru ani de temniţă.

În anul 1964 este eliberat. Datorită greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier. Ulterior, monahul este primit în obştea de la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic între anii 1966-1974. Mai apoi, în perioada cuprinsă între 1974 si 1989, părintele va fi preot monah la Mănăstirea Bistriţa, unde autorităţile comuniste i-au stabilit domiciliu forţat. În anul 1976, părintele Justin Pârvu va ajunge la mănăstirile de la Sfântul Munte Athos. După evenimentele din decembrie 1989, părintele Justin Pârvu se întoarce la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic timp de aproape un an. După aceea, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune. Rânduiala lui Dumnezeu va fi însă cu totul alta, pentru că, între anii 1991-1992, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, părintele Justin Pârvu soseşte în satul Petru Vodă - județul Neamț. Aici, el va întemeia Mănăstirea Petru Vodă, pe care o va închina martirilor români din închisorile comuniste. Mănăstirea va avea drept hram pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Mai târziu, în împrejurimile mănăstirii, părintele Justin Pârvu va pune temelia unui schit de maici, a unui azil de bătrâni, cât şi a unui centru de plasament pentru copii.

În anul 2003, părintele înfiinţează o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită „Glasul Monahilor”. Odată cu venirea anului 2008, în data de 2 noiembrie, părintelui îi vine şi cinstea de a fi ridicat la rangul de arhimandrit. Din 2008, apare, cu binecuvântarea părintelui, Revista „Atitudini”.

În data de 16 iunie 2013, părintele Justin Pârvu va pleca în lumea veşniciei, fiind înmormântat în curtea mănăstirii pe care a ctitorit-o.

De la același autor

Ultimele din categorie