Istoricul adevărat al Mănăstirii Bixad din Țara Oașului

Credinţa oşenilor a gravitat în jurul Mănăstirii din Bixad, atestată documentar în anul 1689. Ea a fost populată de călugări ortodocşi ce l-au avut în fruntea lor pe ISAIA GRECUL, venit în aceste părţi de la Muntele Athos.

După semnarea actului condamnabil de trădare a Ortodoxiei şi dezbinare a românilor făcută de     mitropolitul Atanasie Anghel al Ardealului în anul 1701, acest Isaia de la Bixad , după unii a fost cucerit şi el de promisiunile Romei şi a trecut la greco-catolicism, încercând să-i convertească şi pe oşeni. N-a reuşit, ba mai mult văzând reacţia maselor de credincioşi din Oaş, a fugit în Apus. După alţii, călugărul Isaia, în jurul anului 1701 a fost ucis de către nobilii locali în urma unor conflicte (Viaţa cultelor nr 1009 , 15 noi 2013 pag 14).

După aceste evenimente, în mănăstire au venit călugări greco-catolici din ordinal basilitan, conform unei inscripţii ce datează din anul 1769 când s-a ridicat biserica mănăstirii, probabil după suprimarea răscoalei religioase începută de ieromonahul ortodox Sofronie de la Cioara     împotriva uniatismului. În anul 1948, Mănăstirea Bixad a fost închisă, iar aşezământul monahal a   devenit orfelinat. Biserica  mănăstirii a fost însă îngrijită de către preoţii din comuna Bixad care făceau anual de Sfântă Mărie Mare pelerinaje la vestita mănăstire la care participau mii de credincioşi din Oaş, Someş, Codru şi Sătmar îmbracaţi în frumoase straie populare.

Începând cu anul 1981, călugării ortodocşi au repopulat mănăstirea, au restaurat biserica, au repictat interiorul iar în fata iconostasului au asezat o copie a Icoanei făcătoare de minuni de  la  Bixad,  atât  de  iubită de credincioşi.

După reînființarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului, s-a cerut oficial Sfântului Sinod să   aprobe reînfiinţarea Mănăstirii de la Bixad ce funcţionează canonic începând cu data de 1 ianuarie 1991, cu statut de mănăstire de călugări. Până în prezent, din punct de vedere gospodăresc, s-au refăcut zidurile ce împrejmuiesc incinta mănăstirii, s-a ridicat o stăreţie nouă şi s-a înălţat un frumos altar de vară, unde se săvârşesc slujbele din ziua hramului ( 29 iunie – Sf. Apostoli Petru şi Pavel) , la prăznuirea Adormirii Maicii Domnului, când oşenii se întorc acasă , şi la alte sărbători mari.

Liniştea mănăstirii este tulburată din când în când de apariţia citaţiilor succesive  venite din partea instanţelor judecătoreşti prin care  greco-catolicii revendică retrocedarea unor imobile din incinta mănăstirii sau chiar retrocedarea in integrum a mănăstirii din Bixad, care este mândria Oşenilor.

Luând în considerare faptul că mănăstirea este atestată documentar înainte de apariţia uniatismului, chiar dacă este greu de dovedit întrucât în privinţa   patrimoniului   bisericesc   atunci   nu   exista  coală funciară, întrucât documentele de proprietate au apărut în timpul Imperiului Austro Ungar, în timpul împăratului Franz Iozeph  I  şi  că  actualmente în Ţara    Oaşului, credinicoşii ortodocşi sunt în număr de 43794  suflete  (73 %) în comparaţie cu 4244 greco catolici (7 % ), iar în localitatea Bixad trăiesc 2378 ortodocşi ( 95 %) şi 102 greco-catolici ( 4 % ) conform ultimului recensământ, şi că în comuna  Bixad greco-catolicii au  o  catedrală   construită după  anul  1990, considerăm că Mănăstirea Bixad apartine de drept credincioşilor ortodocşi.

Aceste procese şi conflicte între ortodocşi şi greco-catolici tulbură mai mult pacea interconfesională şi liniştea socială. (Vicar Eparhial, Pr. Dr. Vasile Augustin)

Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului

(Sursa: episcopiammsm.ro)

Ultimele din categorie