Cea mai bună descriere a marelui filantrop se regăsește chiar în propriile sale cuvinte:

„Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea căci m-a născut român; iubirea ce am către națiunea mea neîncetat mă îmboldește a stărui în faptă, ca încă și după moarte să mă ridic de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul națiunii mele…”

Stabilit în Budapesta după terminarea studiilor, Emanoil Gojdu a fost avocat, om politic, poet și militant pentru drepturile românilor din Transilvania.

La data de 9 mai 1848 a redactat „Petiția neamului românesc din Ungaria și Banat” prin care se cerea independența românilor față de Mitropolia sârbească de la Carloviț.

Chiar dacă cele mai multe publicații au fost scrise în limba maghiară, Emanoil Gojdu a fost un adevărat promotor al literaturii românești din acea vreme. Într-un apel publicat în paginile revistei literare „Biblioteca românească” îi îndeamnă pe intelectualii români:

„să ajutați scrierea și tipărirea cărților în limba patrioticească, să le cetiți cu bucurie și să le faceți cunoscute dulcei voastre nație; pre învățații neamului să-i patroniți și favorisindu-i să-i scutiți, întinzându-le mână de ajutoriu și dându-le ocasie (prilej) ca plăcutele a sudorilor sale fructuri să le dea spre folositoare gustare nemului său”. în încheierea apelului scria că „nu este mai mare mângâiere (și) mai adevărată îndestulare decât simțirea fericirii și a măririi neamului”.

Filantropul Emanoil Gojdu

În 1869, 4 noiembrie, Emanoil Gojdu și-a scris testamentul prin care stabilea ca averea lui să fie administrată de Mitropolia Ortodoxă Română a Transilvaniei, din care să se creeze o fundație care să ofere burse de studiu studenților români.

După câteva luni de la ratificarea testamentului, în data de 3 februarie 1870, Emanoil Gojdu a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la Budapesta.

Fundația Gojdu și-a început activitatea în aprilie 1870, pornind cu un patrimoniu inițial de 178.000 de florini, iar până în 1917, prin buna gospodărire a comitetului director, ea a ajuns la valoarea de 8.000.000 de coroane. Fundația dispunea de un complex arhitectonic cu opt edificii situate în centrul Budapestei, acțiuni în bănci, titluri de împrumut publice etc.

Timp de aproximativ 50 de ani, fundația a acordat 4.455 de burse de studii și alte 928 de ajutoare financiare.

Printre bursieri s-au numărat: Victor Babeș, Miron Cristea, Petru Groza, Octavian Goga, Ioan Lupaș, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu, pr. Dumitru Stăniloae etc.

În testament, Emanoil Gojdu a preconizat ca fundația să funcționeze, pe baza fondurilor, până în 2070, însă lucrurile nu au funcționat conform planului.

După 1920, deci după încheierea tratatului de pace de la Trianon, practic activitatea Fundației „Gojdu” a încetat.

În data de septembrie 1996, mai mulți teologi sibieni au reînființat „Fundația Gojdu”, fiind recunoscută prin sentința civilă nr. 608 din 9 octombrie 1996 a Tribunalului Sibiu.

În prezent, Mitropolia Ardealului urmărește procedurile necesare impuse de statul maghiar pentru accesarea integrală a moștenirii lăsate în urmă de Emanoil Gojdu.

Sursa: basilica.ro