Seara a început cu Paraclisul Maicii Domnului şi s-a încheiat cu o şezătoare duhovnicească, discutându-se de spre viaţa pilduitoare, dar şi despre învăţăturile ziditoare de suflet ale vrednicului de pomenire monahul Proclu Nicău de la Mitocul Bălan. Invitatul părintelui paroh Vieru Sorin a fost nepotul părintelui Proclu, pr. Nicolae Nicău, preot coslujitor la Parohia „Naşterea Maicii Domnului“-1Mai.

După cum a spus şi părintele Nicolae, monahul Proclu a fost o filă vie de pateric. A trăit ca simplu monah, cu o viaţă închinată întru totul ascultării de Dumnezeu, încă de la 12 ani. „Părintele Proclu a ştiut să vorbească omului, cuvântul ajungând direct în inima acestuia. Ştia să aline orice suflet aflat în suferinţă. Vorbea rar şi răguşit, iar ochii săi albaştri lăcrimau ori de câte ori afla de necazul şi suferinţa celui ce i se înfăţişa. De cum îl vedeai pe monahul Proclu, inima îţi tresărea de bucuria cu care te primea la el în chilie. Vorbele sale, rostite în cel mai simplu, cald şi popular grai moldovenesc, îţi mergeau la inimă.“

Din ceea ce ne-a mai povestit părintele Nicolae, monahul Proclu a trăit o viaţă în rugăciune şi în lacrimi de credinţă. „De mic i-a plăcut viaţa de pustnic. Zicea el că a învăţat de la alţi pustnici din munţi cum să stea de vorbă cu Dumnezeu. Cuvintele cu care părintele îi întâmpina pe credincioşii care-i treceau pragul erau: Măicuţa Domnului să te ducă în rai cu tot cu mine. Aceste cuvinte îţi mângâiau inima, erau spuse cu aşa o dragoste încât nu voiai să mai pleci de lângă dânsul.“ (Gina Ţapu, ATOR Piatra Neamţ)