Evenimentul a fost organizat de Patricia Calacan, elevă care a şi recitat cu măiestrie poezia „Floare albastră”. În deschidere, pr. director Daniel Dascălu a punctat câteva idei despre importanţa acestei sărbători a culturii româneşti: „Mihai Eminescu a fost un personaj care, în urma acumulării unei culturi profunde şi a călătoriilor sale în lume, a reuşit să filtreze valorile cele mai importante pentru viaţa unui om: iubirea, patria, istoria, căutarea a ceea ce este frumos şi sublim, căutarea Adevărului. Iată de ce Mihai Eminescu ar fi bine să fie pentru noi nu doar o figură de pe coperta unui manual de limba română, ci, mai mult de atât, un prieten pentru orice tânăr şi un model de căutare a sensului vieţii. El este «un Nostradamus al românilor», dacă ne reamintim versurile din finalul Scrisorii a III-a, versuri pe care ar fi bine să le recitească cât mai des oamenii ce stau vremelnic la cârma acestui popor. Mihai Eminescu este un motiv de mândrie atât regională pentru noi, botoşănenii, cât şi de mândrie naţională, pentru orice român patriot. El a fost miezul mişcării culturale româneşti din a doua jumătate a sec. XIX şi este încă extrem de viu şi pregnant în conştiinţa noastră, constituind un adevărat reper al culturii româneşti”.

A urmat o prezentare realizată de Ramona Costaş, elevă eminentă din clasa a XI-a B, secţia Artă Sacră şi Patrimoniu Cultural. În câteva cuvinte ea a reşit să suprindă elementele principale ale biografiei poetului de la Ipoteşti aşezate lângă imagini cu adevărat sugestive proiectate pe un ecran în incinta sălii unde a avut loc evenimentul. În continuare, elevele Iustina Munteanu, Andreea Larisa Iacobiţă, Ecaterina Dumitraş şi Maria Băicănescu au intrepretat cântecele „Sara pe deal”, „Pe lângă plopii fără soţ” şi „Eminescu să ne judece”. În sala Centrului de Documentare şi Informare al seminarului teologic a răsunat apoi întrebarea retorică: „Judeca-ne-va oare Eminescu patriotismul şi dragostea faţă de cultura românească la fel cum, vorba Apostolului Pavel, „sfinţii vor judeca lumea”?

Au mai recitat poezii de Eminescu şi elevii Botezatu Alina şi Podovei Petru. Un moment cu totul deosebit a fost creat de către eleva Alupoaiei Teofana, care a compus câteva versuri special pentru această zi, inspirându-se din structura poeziei „O, mamă!”.

Le redăm aici, cu speranța că citirea lor va induce întrucâtva cititorilor „fiorul” ce i-a cuprins  astăzi în sală pe cei prezenți:

O, Eminescu, dragă Eminescu, din negură de vremi...

Tăcut, misterios şi tainic la tine tu ne chemi.

Deasupra criptei negre, la al tău mormânt

Ne aplecăm cu toții, cu ochii în pămànt.

Te plânge o lume-ntreagă, te plânge un popor

Jelind, cu dor, se-ntreabă: ,,Cum?  Luceferii chiar mor?”

Tu pe noi ne ,,tulburi” cu versuri îngereşti,

Versuri încă-nalți în slăvile cereşti.

Ai colindat prin lume, ducând al nostru cânt

Şi lumea...ce nemiloasă lume, te-a-nchis într-un mormânt...

Dar geniul tău nu moare, el veşnic va trăi!

În lumea ast' a noastră, lumină tu vei fi!

Mai stau înca smerite în colț de Ipoteşti

Căsuța ta cea veche, cu doruri părinteşti...

Mai freamătă un codru, mai străluceşte un lac

Cu nuferii săi galbeni ce noastalgie-ți fac

Și peste tot sunt paşii, peste tot e versu'

Dar ce folos? În lume noast' de azi lipseşti tu, Eminescu!

În final, tânăra Ignat Maria Magdalena a interpretat magistral poezia „O, rămâi!”, aşezată cu multă sensibilitate într-un florilegiu extraordinar de sunete muzicale.

Organizatoarea acestui eveniment, Patricia Calacan, ne-a transmis la final câteva cuvinte cu privire la motivaţia ce a stat în spatele acestui demers al ei. „Am organizat această activitate de dragul poeziei în general, dar şi de dragul recitării versurilor marelui poet. M-am bucurat când am văzut că mulţi colegi au vrut să se implice în activitatea dedicată zilei poetului, asta dovedind faptul că noi, elevii, vom duce mai departe frumuseţea culturii române. Această cultură naţională noi nădăjduim că o vom cinsti cum se cuvine şi o vom îmbogăţi după putinţa noastră. De asemenea, organizarea unui astfel de eveniment a constituit pentru mine şi o provocare, un prilej de a ieşi din cercul de confort şi a-mi învinge frica de vorbire în public”. (Anuşca Dumitru, bibliotecar şi documentarist al Seminarului Teologic Botoşani)