Fotografie - Areopagul, Atena (Grecia) Areopagul a fost organul și consiliul suprem de judecată și control în Atena antică (sec. VII-V î.C.). Tribunalul supraveghea exercitarea magistraturilor și judeca crimele grave. Areopagul (din limba greacă: Ἄρειος πάγος = „Dealul lui Ares”) din Atena și-a luat numele de la dealul cu înălțimea de 115m, situat nu departe de Acropolă, spre N-V, pe care își avea sediul. În cea de a doua călătorie misionară, Sf. Ap. Pavel ajunge să țină o cuvântare în acest loc. În cetatea Atenei, filosofii epicurei și stoici, care-și petreceau timpul în Agora, să mai audă ceva nou, auzind pe Sf. Ap. Pavel vorbind în piață, au înțeles că el pare a fi „vestitor de dumnezei străini, fiindcă binevestește pe Iisus și Învierea” (Fapte 19, 18). Luându-l apoi cu ei, l-au dus înaintea Areopagului, unde Sfântul Pavel a ținut o interesantă și originală cuvântare. Lăudând cucernicia atenienilor față de zei, care au ridicat în cetatea lor un altar și Dumnezeului celui necunoscut - pe care ei îl cinstesc fără ca să-l cunoască – , Sfântul Pavel le spune că Acesta este Dumnezeul pe care-L vestește lor: „Care a făcut lumea și toate cele ce sunt în ea…Domnul cerului și al pământului, Care nu locuiește în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omenești…Căci în El trăim, ne mișcăm și suntem” (Fapte 17, 23-25 și 28). În urma acestei cuvântări, Sfântul Pavel a convertit la creștinism un număr de greci, între care se aflau Dionisie Areopagitul, după tradiție primul episcop al Atenei, o femeie cu numele Damaris și pe alții (Fapte, cap. 17). În marea lor majoritate însă, grecii s-au arătat curioși față de cele spuse de Pavel, dar au rămas sceptici și l-au luat în râs, când l-au auzit vorbind, la sfârșit, de învierea morților (Fapte 17, 32).