La eveniment au participat şi stareţii/stareţele celorlalte mănăstiri din Arhiepiscopia Dunării de Jos, întruniţi cu acest prilej şi în sinaxă monahală. Programul a debutat cu oficierea Tainei Sfântului Maslu în biserica mănăstirii şi rostirea rugăciunilor de dezlegare, slujbe şi rânduieli specifice vieţii monahale şi perioadei Postului Mare.

În continuare, sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte Casian a fost săvârşită Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite, în prezenţa monahiilor, pelerinilor şi oaspeţilor sfintei mănăstiri, care au avut bucuria duhovnicească de a se închina la fragmentul din Sfânta Cruce ce se află în patrimoniul sacru al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.

La final a fost oficiată o slujbă de pomenire a Patriarhului Justinian şi a tuturor arhiereilor, preoţilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor care au mărturisit cu demnitate, în perioada ateo-comunistă, credinţa ortodoxă şi valorile nepieritoare ale istoriei, culturii şi spiritualităţii româneşti.

Partea a doua a programului a început printr-o slujbă de pomenire a monahiei Teodosia Lațcu, la mormântul ei din cimitirul Mănăstirii Vladimirești.

„În rugăciune, în reculegere şi cu recunoştinţă, după dumnezeiasca Liturghie, s-a săvârşit pomenirea fericiţilor mărturisitori ai credinţei şi ai iubirii jertfelnice faţă de Biserică, de neam şi de libertatea în care ne putem exprima lui Dumnezeu şi oamenilor, prin bucurie şi comuniune.

Tot în comuniune ne-am întrunit şi noi astăzi în sinaxă monahală, la această sfântă mănăstire, deoarece toate mănăstirile din Eparhia Dunării de Jos au fost răstignite în perioada când mărturisitorii purtau crucea Bisericii şi a neamului, în închisori. Iar mănăstirile de aici care toate au fost închise, le vedem astăzi înviate pe temelia de nezdruncinat a mărturisirii ierarhilor, preoţilor, monahilor şi monahiilor, tinerilor şi tuturor creştinilor. Deseori, credinţa lor s-a transformat în sânge martiric, unindu-se cu mărturisitorii primelor veacuri creştine!

Despre toate acestea se exprimă, mai bine ca oricine, neuitata poetă creștină, om de cultură și monahie a acestei mănăstiri, monahia Teodosia Laţcu. Prin opera ei, prin viaţa ei şi a celor ca dânsa, vom înţelege mai bine îndatorirea ce-o avem de a-i pomeni tot timpul şi de a le urma iubirea de Dumnezeu, de cultură, de tradiţii şi de lume paşnică!“,  a arătat Înaltpreasfinţia Sa.

În continuare, în trapeza mănăstirii, s-a desfăşurat programul de evocare şi cinstire a personalităţii şi operei monahiei Teodosia Zorica Laţcu, la împlinirea a 100 de ani de la naşterea sa.

Întâlnirea a fost prezidată de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, care, în deschidere, a prezentat auditoriului crâmpeie din viaţa, opera şi, mai ales, modul pilduitor prin care monahia Teodosia a înţeles să mărturisească pe Hristos Domnul în plină perioadă comunistă.

Partea teologică a întâlnirii a fost completată de părintele profesor Gheorghe Popa de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, care a prezentat-o pe monahia Teodosia Laţcu ca „poet al creaţiei lui Dumnezeu“. La întâlnirea-simpozion au participat  şi alţi profesori, istorici şi oameni de cultură din Galaţi şi din alte mari oraşe ale ţării. Evenimentul s-a încheiat cu vizitarea expoziţiei de documente, fotografii şi obiecte care au aparţinut monahiei Teodosia Laţcu.

Sursa: edj.ro