Patriarhul Justinian, întâi preot de mir, tată a doi copii, apoi văduv, monah şi arhiereu reprezintă un model pentru tineri şi pentru societatea din zilele noastre. Desigur, un model de om, preot şi lider al unei comunităţi şi al unei instituţii, care s-a dedicat întru totul slujirii aproapelui şi a lui Dumnezeu.

„Omul face istorie cu ajutorul lui Dumnezeu şi doar cu ajutorul lui Dumnezeu, faptele sale fiind totodată roadele perioadei în care a trăit şi le-a săvârşit“, iar pe Patriarhul Justinian l-a definit apostolatul social, eficient prin modul în care el a implicat Biserica atât din punct de vedere liturgic, cât şi prin slujirea aproapelui, atât prin ridicarea de locaşuri de cult, cât şi de centre sociale, şi prin organizarea de întâlniri în cadrul cărora oamenii, creştinii, să se poată cunoaşte între ei, să poată interacţiona şi să poată să creeze între ei o legătură puternică, transformând Biserica, slăbită de loviturile regimului comunist, într-o comunitate puternică, întărind-o chiar în timpul asupririi sale.

Conferinţa a fost şi prilejul lansării cărţii Între cruce şi Înviere: file din istoria recentă a monahismului românesc, care conţine mărturii ale monahilor români care au căzut victime ale Decretului 410 din anul 1959, prin care s-au închis mai multe mănăstiri şi au fost daţi afară din acestea călugării şi maicile care nu aveau studii superioare în domeniul teologic şi nu împliniseră 50 de ani. Preasfinţia Sa a oferit această carte în dar tuturor participanţilor la conferinţă.

Pentru tineri, Patriarhul Justinian rămâne un model de „fidelitate pentru instituţia familiei şi a Bisericii“, pe care le-a slujit şi pentru care a suferit, îndemnând spre iubirea aproapelui şi a lui Dumnezeu. (Andreea Gabor - ASCOR Iaşi)