Prima întâlnire din cadrul proiectului „Conferinţa tinerilor“, organizată de ASCOR şi ATOR Iaşi
-
Prima întâlnire din cadrul proiectului „Conferinţa tinerilor“, organizată de ASCOR şi ATOR Iaşi
-
-
Prima întâlnire din cadrul proiectului „Conferinţa tinerilor“, organizată de ASCOR şi ATOR Iaşi
-
-
Prima întâlnire din cadrul proiectului „Conferinţa tinerilor“, organizată de ASCOR şi ATOR Iaşi
-
-
Prima întâlnire din cadrul proiectului „Conferinţa tinerilor“, organizată de ASCOR şi ATOR Iaşi
-
-
Prima întâlnire din cadrul proiectului „Conferinţa tinerilor“, organizată de ASCOR şi ATOR Iaşi
-
-
Prima întâlnire din cadrul proiectului „Conferinţa tinerilor“, organizată de ASCOR şi ATOR Iaşi
-
-
Prima întâlnire din cadrul proiectului „Conferinţa tinerilor“, organizată de ASCOR şi ATOR Iaşi
-
În seara de joi, 19 octombrie 2017, a debutat, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, la Sala „Sinaxar“ din cadrul Ansamblului Mitropolitan din Iaşi, proiectul „Conferinţa tinerilor“, prin care voluntarii din ASCOR şi ATOR Iaşi se vor bucura de o cuvântare a unui tânăr dintre ei. A fost prima dintr-o serie de conferinţe cu teme de actualitate pentru ceea ce presupune vârsta tinereţii sau vârsta de formare a omului. În general, perioada în care ne formăm debutează cu multe întrebări pe care le adresăm fie nouă înşine, fie celor din jur, iar una dintre acestea este Cum să mă implic în viaţa reală?. La această întrebare, care a fost şi tema conferinţei, au oferit câteva răspunsuri primii „conferenţiari“, Emanuel Buta, preşedintele ASCOR Iaşi, şi Mihail Siminciuc, preşedinte ATOR Iaşi, cei ce au cutezat să susţină prima întâlnire.
Prin ce acţiuni poate un tânăr să se formeze şi să acţioneze în societate? Prin acţiunile de voluntariat. De ce prin voluntariat? Pentru că atunci când suntem voluntari, atunci când facem voluntariat în Biserică împlinim porunca Mântuitorului din Evanghelia după Matei, cap. 25, v. 35-36: „Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine“. A face bine celuilalt într-un mod dezinteresat înseamnă a face voluntariat.
Prin ceea ce facem la vârsta tinereţii ne formăm ca oameni, ne formăm obiceiuri, obişnuinţa de a face binele sau răul şi, odată cu înaintarea în vârstă, cresc în noi atât virtuţile, cât şi slăbiciunile.
Beneficiile voluntariatului ne încurajează însă spre bine, ne întăresc în strădania noastră de a deveni mai buni. Care sunt beneficiile lucrării faptei celei bune? În primul rând dobândirea harului lui Dumnezeu care se pogoară asupra celui ce face binele. Acesta întăreşte omul spre alte fapte bune. De asemenea, faptele bune ne ajută să ieşim din singurătate şi ne împiedică să cădem în deznădejdea atât de frecventă, astăzi, în ciuda evoluţiei noastre materiale, şi care se explică în primul rând prin înmulţirea momentelor de inactivitate, pentru că atunci când nu avem noi de lucru ne dă vrăjmaşul de lucru.
Fapta bună întăreşte relaţia dintre noi şi cei din jurul nostru, colegii noştri de echipă, dezvoltă prietenii trainice. Fapta bună inspiră pe cei din jur şi-i încurajează să o imite. Omul bun îşi pune la dispoziţia lui Dumnezeu mâinile sale, mintea sa, timpul său, darurile primite. Astfel se împlineşte şi el, dar aduce bucurie, mângâiere şi binecuvântare şi celor de aproape ai lui. (Andreea Gabor - coordonator subdepartamentul Media, ASCOR Iaşi)
