Corala „Camena” a preoteselor din Protopopiatul Piatra-Neamţ dirijată de domnişoara Elena Amariei, a deschis Simpozionul „Moş Gheorghe Lazăr - Sfântul oraşului nostru“.

Sub ocrotirea Sfântului Grigorie Dascălul, pomenit la 22 iunie, şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la la Biblioteca „G. T. Kirileanu“ din Piatra-Neamţ a fost organizată această manifestare ce se încadrează în evenimentele organizate în cetatea Petrodavei cu prilejul serbării ocrotitorului spiritual al oraşului Piatra-Neamţ, Sfântul Ioan Botezătorul.

Invitaţii întâlnirii au fost părintele ieromonah Vasile Nica de la Mănăstirea Bistriţa care a ilustrat viaţa Moşului Gheorghe Lazăr, scriitoarea şi publicista Raluca Naclad, care a oferit cu multă emoţie auditoriului un model al pelerinului cu referinţă la Moşul Gheorghe, părintele şi poetul Dorin Ploscaru, care a subliniat magistral câteva temeiuri de cinstire a eroilor credinţei, şi scriitorul Dan Iacob, care a liniat legătura dintre cultură, credinţă şi sfinţenie. Moderatorul întâlnirii a fost părintele Valentin Tofan, protoiereul Protopopiatului Piatra-Neamţ.

Redăm câteva dintre ideile prezentate cât şi unele mărturii ale participanţilor:

„Încercăm să expunem şi să vă împărtăşim lucruri despre un om care a răscolit inimi, un cuvios harismatic pentru oamenii vremii, despre biruinţa unui om în relaţia cu Dumnezeu . Părintele Ioanichie Bălan îl caracteriza simplu: era cu faţa senină, ochii blânzi, zâmbet mereu pe buze, graiul lin şi foarte bland şi mersul încet. Pustnicul de la chilia Sfântului Xenofont avea să îi spună profetic: Tu nu eşti pentru călugărie ci pentru a merge din loc în loc cu post şi cu multă rugăciune. Gheorghe Lazăr din Şugag, Alba, a locuit vreme de 26 ani în turnul ştefanian din târgul Pietrei, fiind apreciat atât de creştini cât şi de apartenenţii altor religii, aşa cum erau în acel timp, evreii. Moş Gheorghe Lazăr, Sfântul oraşului nostru, a avut ucenici de seamă pe părintele Ioanichie Moroi, pe părintele Mina Prodan, pe părinţii Atanasie şi Chiril Păvălucă, veniţi din Ardeal şi închinoviaţi la Mănăstirea Neamţului, el însuşi fiind fiu duhovnicesc al părintelui Gheorghe Mironescu de la parohia Cut. Familist, cu cinci copii, îşi caută desăvârşirea ca pelerin şi ca învăţător, prevestindu-şi trecerea în veşnicie, în noaptea de 14 spre 15 august 1916, prin cuvintele care anunţau bătaia clopetelor atât pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului cât şi pentru tulburarea pricinuită de intrarea ţării în Primul Război Mondial” - Protopop Valentin Tofan.

„Sfinţii au experienţa întâlnirii cu Dumnezeu iar noi prin ei avem această şansă de cunoaştere a Lui. Moşul Gheorghe Lazăr era un mare iubitor de rugăciune, de locuri retrase, de slujbele Bisericii, un om foarte modest deşi liber de îngrijorările lumeşti, cu nădejdea neclintită că primeşte toate cele necesare de la Tatăl ceresc. Calităţilor de soţ şi tată aşezăm statura de pelerin la Locurile Sfinte şi în ţara noastră. Metaniile îi erau obişnuinţă şi acasă şi pe puntea vaporului spre ierusalim, şi în pustia Iordanului şi în cetatea Ierusalimului, precum şi în Athos sau în biserica ştefaniană sau locaşurile sfinte pe care le-a vizitat cu atât de multă cinste şi dragoste. Avea duhul ascetic şi înţelegerea duhovnicească la un nivel cu mult mai înalt decât percepem. Desculţ şi cu capul descoperit, după canonul pe care şi l-a impus o viaţă, a fost întâmpinat şi înconjurat ca un sfânt, care dăruia har, de locuitorii urbei Pietrei şi ale satelor dimprejur pe care le cerceta cu evanghelia subsuoară şi ghidat de toiagul nelipsit al pelerinului care face din sfinţenie – imposibil – posibil. Paradoxul asceză – bucurie era un firesc în Moş Gheorghe Lazăr” - Ieromonah Vasile de la Bistriţa.

„Dimensiunea pelerinajului este dată de sfinţi, de locurile sfinte dar şi de participanţii lui. Vorbind de Moşul Gheorghe recunoaştem că esenţialul imaginii sale este pelerinajul, prin el, pelerinul cel desculţ. A ales pelerinajul conform învăţăturii Mântuitorului, simţind că nu are loc unde să îşi plece capul. A fost tatăl tuturor celor pe care i-a întâlnit şi a devenit tatăl acestui oraş, Sfântul Pietrei. A luat cu sine în criptă cojocul, toiagul şi psaltirea. Însemnul pelerinului este toiagul – simbol al căilor pe care a mers către Dumnezeu. Pelerinajul Moşului a fost călătoria omului lăuntric, al omului duhovnicesc care sălăşluieşte în împărăţia lui Dumnezeu” - Raluca Naclad, secretarul Teatrului Tineretului Piatra-Neamţ, doctor în filologie.

„Moşul Gheorghe Lazăr ne redefineşte ca neam, simplitatea şi smerenia întruchipate în ţăranul care i se arată lui Hristos cu psaltire şi toiag, călător spre Dumnezeu. În cei 26 ani sălăşluind în turnul ştefanian, a dăruit pietrenilor exerciţiul lui de onoare şi dragoste. A sălăşluit în cuib ca  o pasăre, ca un nou stâlpnic al Ortodoxiei. A primit darurile Duhului Sfânt, canonizarea sa fiind o binecuvântare a Pietrei prin persoana şi personalitatea lui.  Ca unul aflat în căutarea timpului pierdut, cu răspuns la chemarea lui Dumnezeu, e mereu în căutarea Celui pe care Îl găsise deja. Darul rugăciunii inimii era culmea fericirii la care a ajuns şi simţea, ca şi alţii, că Hristos este rana de care nu te mai vindeci niciodată. Moşul Gheorghe Lazăr a fost un stlpnic modern şi un nebun pentru Hristos în cel mai frumos chip cu putinţă” - Preot Dorin Ploscaru, poet şi publicist.

„Trei străpung cerurile: eroul, sfântul şi geniul. Moşul Gheorghe ne transmite sentimentul unei existenţe care acoperă cuvântul. Îi căutăm şi urmăm pe sfinţi fiindcă vrem să ne umplem de prezenţa lor. Privind în ansamblu şi cu referinţe la Ortodoxia sfântă  a locurilor noastre afirmăm că poporul dă primul dimensiune sfinţeniei fiindcă el trece învăţarea prin învecinare. Sfântul Gheorghe Pelerinul a fost un om căutat fiindcă el însuşi căuta Dumnezeirea şi numărul mare de participanţi la înhumarea sa e o dovadă la fel de vie ca şi momentul în care părintele Iustin Pîrvu era aşezat în biserica mănăstirii Petru Vodă şi apoi în mormântul de lângă biserică” - Dan Iacob, scriitor şi publicist.

„Am avut prilejul povestirii traiului Moşului Gheorghe. Părinţii mei şi mai ales bunicii mei l-au cunoscut. Stârnea râs şi zâmbete pentru neputincioşii în credinţă, cât şi lacrimi şi emoţia vederii şi cuvântării simple pentru căutătorii sfinţeniei. Mersul lui molcom şi chipul aşezat ca şi ochii pe înălţimea cerului radia bucurie. Şi linişte. Se anunţau unii pe alţii că Moşul este pe uliţe. Ieşeau în porţi, cereau cuvânt şi binecuvântare. Era părintele lor” - Ioan.

„Am locuit în afara târgului. Moşul Gheorghe era cunoscut peste tot. Se povestea despre el ca şi despre un erou de legendă, deşi era printre ai noştri, viu, mărturi de credinţă adevărată. A fost model, rămâne şi astăzi model, mai ales pentru cei care nu îmbracă haina preoţiei. Ne tresaltă inimile de fericire că de acum Moşul Gheorghe Lazăr este Sfântul Gheorghe Pelerinul, Sfântul nostru, al pietrenilor” - Gabriela.

La înmormântarea Moşului Gheorghe au luat parte peste 50 de clerici deşi urbea Pietrei Neamţului număra în 1916 doar slujitorii a şase biserici. Cu ajutorul şi binecuvântarea Bunului Dumnezeu, Sfântul Gheorghe Pelerinul va fi canonizat în curând de Biserica Ortodoxă Română şi sărbătorit anual în ziua de 17 august.