În dimineaţa zilei de joi, 20 octombrie, ne-am îmbarcat pe aeroportul din Iaşi cu bilete pentru Luton, oraş anglican, în care aveam să facem cunoştinţă cu Sfântul Alban, dar şi cu tinerii din parohia română de acolo. La decolare, eu şi prietenul meu am zâmbit. „Andrei... zburăm către cer“. Pe mica fereastră a avionului se vedea nemărginirea. Norii, priviţi de deasupra, nu seamănă nici pe departe cu cei priviţi de jos, de pe pământ. Cât de întinsă este creaţia lui Dumnezeu. Văzut de la „înălţime“, orizontul este mai larg. Ajunşi la destinaţie, i-am cunoscut pe Andreea şi pe Alexandru, cei care ne-au aşteptat şi ne-au primit în casa lor cu ospitalitatea specific românească. A doua zi, în biserica Sfântului Ioan Botezătorul şi a Sfântului Mucenic Alban din Luton, l-am întâlnit pe Preasfinţitul Ignatie Mureşanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei, şi pe părintele Constatin Necula, invitatul special al întâlnirii. După un bun venit călduros şi revederi prieteneşti, am făcut turul Catedralei „St. Albans“, locaş în care se află o parte din moaştele sfântului ce îi poartă numele, acompaniaţi de părintele Ionuţ Nazarcu. Din păgân, Sfântul Alban a devenit creştin şi mucenic, cel dintâi mucenic al Angliei. Ne-am împrietenit şi cu el şi i-am cinstit sfintele moaşte. Am continuat ziua cu o plimbare liniştită prin peisajul pitoresc şi autumnal al vechiului oraş Verulamium. În localitate, doar câteva ziduri vechi, împodobite cu mozaicuri, au mai rămas dârze să dea mărturie despre vieţile celor ce au locuit aici, alături de obiectele vechi conservate în muzeu, vestigii ce aduc aminte de epoca romană. Seara, în biserica din Luton, am vizionat împreună pilde duhovniceşti, care, pentru câteva clipe, ne-au impulsionat să medităm mai serios la relaţia noastă, a fiecăruia, cu Dumnezeu. Seara s-a încheiat, aşa cum este firesc, cu rugăciuni de mulţumire.

Ziua de sâmbătă ne-a adus conferinţa părintelui Constatin Necula, intitulată tematic „Bucuria tinereţii în Hristos şi în Biserică“. După poveţele calde ale părintelui Necula, frunţile ni s-au mai descreţit şi mai mult la concertul susţinut de Corul „Mosaic - Ortodox Fellowship of St. John the Baptist“. I-am auzit pe fraţii noştri englezi cântând „Măruţ roşu“ în grai românesc.

Duminică a fost ultima zi de împreună petrecere. Rugăciunea, agapa şi saluturile de rămas bun. Ne-om mai întâlni? Cine ştie!? Dacă nu aici, dincolo cu siguranţă. Pe drumul de întoarcere, din nou prin nouri, îmi tot venea în minte un vers pe care l-am cântat împreună cu cei din Nepsis: „Doamne, ocroteşte-i pe români!“. Doamne, ai grijă de românii frumoşi pe care i-am cunoscut şi care trăiesc departe de ţara lor. Nu ştiu cum, dar ai grijă de ei. (Roxana Busuioc - ATOR Iaşi)