Am oferit un zâmbet, o încurajare unor femei singure, unor copii nevinovaţi care nerăbdători ne aşteptau, cu braţele deschise. Mărţişoarele lucrate de mâinile unor copii deosebiţi, de la Şcoala Generală „Petru Anghel“ din localitatea Probota, sub îndrumarea dir. prof. Maria Pralea, le-am dăruit celor de aici însufleţind atmosfera şi ne-au adus aminte tuturor de copilăria frumosului din noi. Magdalena Nichituş de la SOFR a fost alături de noi cu toată dăruirea. Mamele, temătoare la început, cu încredere şi îndrăzneală mai apoi, şi-au deschis inimile ca o carte din care oricine poate culege ceva folositor pentru viaţă. Ne-au împărtăşit poveşti, emoţii, dorinţe, le-am simţit temerile şi ezitările, viaţa grea de până acum. Am învăţat ceva din experienţa lor: oricât ar fi de greu să schimbi ceva, dacă simţi că nu-ţi face bine, fă această schimbare. Personalul din acest centru este pregătit pentru a încuraja, a sfătui şi a îndruma aceste femei singure pentru binele copiilor lor.

„Nu cred că am mai primit flori de când m-am căsătorit“, a fost o remarcă amară, încărcată de tot ce este mai frumos, emoţie adevărată în ochii unei mămici lipsite de dragostea unui cămin.

Deschizând uşile centrului, cred că am păşit şi mai departe, am ajuns şi la sufletele mamelor, şi am câştigat împreună un timp folositor, dar mai ales am aflat ce este jertfa şi iubirea: „Eu fac orice pentru copiii mei, numai să nu mi-i ia statul“, spuse cu hotărâre altă beneficiară. Am încercat să le alinăm durerea cu un mic gest de atenţie, aşa cum a afirmat şi asistentul social al Fundaţiei medicale „Providenţa“, Chirvasă Cristina:

„Ca asistent social am reuşit să fac parte din povestea lor pentru două ore. M-a bucurat deschiderea şi sinceritatea lor, dacă luăm în considerare situaţia dificilă în care se află. Am găsit mame dedicate, dar temătoare şi nestatornice pe de altă parte. Au nevoie de multă încurajare şi, mai ales, de iubire. Noi acest lucru am dorit, prin atenţia noastră să se simtă iubite, să simtă că şi ele contează şi că nu sunt singure pe acest drum“.

„Pentru tine, mamă dragă!“

O altă acţiune a acestui parteneriat de suflet între Fundaţia medicală „Providenţa“, Societatea Ortodoxă a Femeilor Române - filiala Iaşi şi Liceul „Dimitrie Cantemir“ din Iaşi a fost cea pe care noi am numit-o: „Pentru tine, mamă dragă!“, pe data de 8 martie.

Asumarea maternităţii de către femeia care a dat naştere unui copil şi, în acelaşi timp, se confruntă cu problematica complexă a familiilor ce provin din medii defavorizate socio-psiho-economic presupune o luptă permanentă, ce impune obligatoriu implicarea serviciilor de specialitate, a resurselor familiale şi comunitare. Bucuria de a fi mamă pentru femeile ce provin din astfel de familii este greu de descris în cuvinte, atunci când, după eforturi prelungite, se concluzionează că au fost remediate sau reduse cauzele care au condus la defavorizare. Recunoaştem că îndeplinirea rolului matern, conştientizarea şi asumarea responsabilităţilor includ obligatoriu şi educaţie parentală, pe cât posibil adaptată vârstei copilului, atât de necesară în societatea de azi şi, totuşi, oferită sporadic părinţilor. Dar nu e suficientă! Formarea şi consolidarea reţelei de sprijin, încurajarea şi ajutorarea familiilor defavorizate şi redarea demnităţii materne de care are nevoie mama care îşi creşte copiii în condiţii defavorizante, toate acestea conturează conceptul de solidaritate socială, tot mai puţin uzitat în societatea postmodernă.

Doamnele Coculeana Cristea şi Elena Moruzi de la SOFR Iaşi au ales să împărtăşească şi să trăiască bucuria de a fi împreună cu mamele acestor copiii în cadrul Centrului maternal „Maternus“ Iaşi.

Beneficiarii, respectiv mamele rezidente în Centrul maternal „Maternus“, au trăit emoţia de a fi MAMĂ evocată în cadrul festiv de un grup de 15 elevi, coordonaţi de doamna dirigintă profesor Anton Iuliana, primind mărtişoare de la copiii Şcolii „Petru Anghel“ din Probota, flori, daruri şi, mai mult, devenind gazde primitoare pentru musafiri. Evenimentul s-a desfăşurat pe esplanada însorită din curtea instituţiei, unde, pe parcursul festivităţii, au putut fi audiate cântece şi poezii care au evocat personalitatea unică şi de neînlocuit a mamei.

A fost prezentat un eseu prin care autoarea, elevă talentată a aceleaşi clase, a reuşit cu succes să contureze chipul mamei din societatea noastră. Tot sub coordonarea doamnei diriginte, dascăl cu vocaţie şi mult îndrăgit de elevi, au fost interpretate cântece româneşti tradiţionale acompaniate de instrumente muzicale şi interpretate de eleva solistă, care, purtând costumul naţional românesc, a conturat importanţa consolidării dragostei de neam şi tradiţii. Moment mult apreciat, care a implicat şi includerea mamelor în spectacol, a fost cel în care un elev „magician“ ne-a introdus  cu măiestrie în lumea necunoscută a magiei.

Dedicarea elevilor a fost până la capăt, au dorit să cunoască mămicile mai bine, au discutat cu ele, s-au jucat cu pruncii lor şi s-au simţit norocoşi pentru urarea de „La mulţi ani“ într-un fel deosebit: „A fost foarte frumos pentru că o parte dintre noi, inclusiv eu, am ajuns la Centru puţin mai devreme şi am avut timp să vorbim şi să le cunoaştem atât pe mămici, cât şi pe îngeraşii lor mici. Una dintre fetiţe a adormit chiar în braţele mele şi am crezut că mă topesc de dragul ei. Totodată am observat şi legătura dintre mame şi copiii lor şi blândeţea cu care acestea erau sprijinite şi ajutate de personalul centrului. A fost o experienţă minunată şi ne bucurăm că am avut ocazia şi onoarea să aducem zâmbete pe chipul acestor mame şi femei minunate“, a remarcat Teodora Avasilcăi, elevă a clasei a X-a.

Cu un gând de mulţumire şi recunoştiinţă, d-na Magdalena Vicovan, coordonatoarea Centrului, ne împărtăşeşte emoţia din culise: „Mulţumim celor care au susţinut organizarea acestei activităţi şi considerăm că lacrimile ce au putut fi observate în colţul ochilor multor participanţi la eveniment vor fi izvor de bucurie şi împliniri pentru cei ce dăruiesc, pentru cei ce înţeleg importanţa solidarităţii sociale în construcţia socială a maternităţii“.

Prin acest eveniment, noi vedem o uşă deschisă pentru viitoare colaborări şi activităţi cu Centrul maternal „Maternus“, care să ne aducă mai aproape de aceste femei, care luptă pentru viaţa lor şi a copiilor lor.

De Sfinţii 40 de Mucenici, alături de voi!

„Zâmbiţi ca să vă faceţi bine şi nu mai fiţi trişti“ este îndemnul călduros, dar plin de energie răspândit între pacienţii Spitalului „Providenţa“ din Iaşi de către doamnele Angela Olaru şi Magdalena Nichituş, reprezentante ale Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române Iaşi, care, împreună cu Fundaţia medicală „Providenţa“ au mers aici într-o zi de mare sărbătoare pentru noi, creştinii, 9 martie, ziua celor 40 de Mucenici.

Cu dor de a împărtăşi din iubirea sfinţilor, am pregătit un mănunchi de bucurie: un zâmbet curat, o îmbrăţişare caldă şi un mic pacheţel - cu un sfinţişor, un măr şi un mărţişor lucrat cu dragoste de aceiaşi copii inimoşi de la Şcoala „Petru Anghel“ din Probota. Pacienţii au apreciat atât darurile materiale, cât atenţia şi preţuirea noastră, încât zâmbetele şi lacrimile de emoţie nu s-au lăsat foarte mult aşteptate.

După ce am păşit în saloane, i-am invitat într-un alt cadru, în capela spitalului, pentru a-i introduce în atmosfera de poveste - a celor 40 Sfinţi Mucenici, unde ne-a primit cu căldură părintele capelan Ioan Puiu.

D-na Angela Olaru, unul dintre cei mai buni specialişti în etnografie şi etnologie din ţară, a dorit să le împărtăşească pacienţilor din experienţa ei de creştină, în primul rând, şi apoi de etnograf. Amintind de suferinţa sfinţilor pentru Hristos, a încurajat, a mângâiat, a dat nădejde în lupta cu boala. Atitudinea binevoitoare, bunătatea, bucuria, deschiderea, chipul luminos acoperit de zâmbet, nădejdea şi credinţa în Dumnezeu sunt ingredientele unei vieţi sănătoase atât din punct de vedere fizic, cât şi sufletesc, după concluziile d-nei Angela Olaru. Această perspectivă a bolii poate fi schimbată şi cu puţin sprijin din interior, cu un optimism al vieţii, cu o credinţă puternică în Domnul şi cu multă iubire, căci acesta este secretul cel mai rapid al vindecării.

Le mulţumim tuturor celor care s-au implicat până acum în această poveste frumoasă, de martie, cu încredinţarea că împreună putem fi mai puternici, putem face lucruri mari pentru cei de lângă noi.