S-a născut în ziua de 23 decembrie 1948 în Comuna Tansa, Județul Iași, al treilea fiu din cei unsprezece copii ai cântărețului bisericesc Toader și Mariei Mera. Părintele Teodor a ascultat mereu de părinţi, astfel că a crescut frumos duhovniceşte. Harul preoţiei primit prin Taina Hirotoniei s-a integrat organic în întreaga lui fiinţă. Din copilărie i-a plăcut să locuiască în casa lui Dumnezeu. Firea blândă l-a recomandat pentru seminarul teologic, pe care l-a absolvit în 1966, şi pentru facultatea de teologie, luându-şi licenţa în Drept Canonic Bisericesc în 1970, şcoli în care a figurat printre elevii şi studenţii foarte buni. Părintele Mera Teodor a fost un preot pe măsura şi vrerea lui Dumnezeu. La altar, Sfânta Liturghie era slujită cu aceeaşi intensitate şi emoţie sfântă ca în ziua de hirotonie întru diacon la sărbătoarea Sfântului Andrei pe 30 noiembrie 1970. A fost hirotonit preot pe 6 decembrie 1970, de Sfântul Nicolae, la Catedrala Mitropolitană din Iași, prin punerea mâinilor vrednicului de pomenire Patriarh Iustin, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Până în anul 1972 a fost preot în Comuna Reuseni, județul Suceava. De la 1 iulie Mitropolitul Iustin Moisescu îl numește preot misionar la Biserica Sfinților Constantin și Elena din Comuna Drăgușeni, județul Suceava. Din toamna anului 1986 a fost numit preot paroh la Biserica Sfinții Atanasie și Chiril din Iași de către Preafericitul Teoctist, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei, unde a slujit până în anul 2001 suplinind și parohia filie Cârlig. Este numit apoi preot paroh la Biserica Sfinții Teodori din Iași, de către Preafericitul Daniel în calitatea sa de atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Distincția de iconom stravofor i-a fost acordată de către mitropolitul Teoctist ca prețuire pentru toată activitatea sa liturgică, pastorală, administrativă și misionară.  O dată cu înființarea Seminarului Teologic Sfântul Vasile cel Mare din Iași, de către Mitropolitul Daniel, Părintele Mera Teodor este profesor la catedra de Liturgică și Spiritual al Seminarului Teologic.

Tată a 9 copii - 4 băieți au urmat calea slujirii preoției

Între anii 1991-2000, timp de 9 ani a făcut parte și din comisia juridică a Consistoriului Mitropolitan din Iași. În cei 45 de ani de slujire preoțească a construit și finalizat 4 case parohiale în parohiile unde a păstorit. În toată activitatea sa pastorală, a fost înconjurat cu multă dăruire și dragoste de întreaga sa familie, de soția Viorica, cu care s-a căsătorit în 1970. Tată şi soţ devotat, Preotul Teodor Mera a fost binecuvântat de Dumnezeu cu bucuria de a avea 9 copii, 7 în viață (4 băieți care au urmat calea slujirii preoției și 3 fete doctorițe), familie la care s-au mai adăugat și 12 nepoți. Prin viaţa lui ireproşabilă, ca om, ca preot şi ca duhovnic ne-a arătat că Preoţii nu mor niciodată, va rămâne în sufletul familiei lărgite pe care a iubit-o precum slujbele Bisericii. Numai o astfel de viaţă trăită întru şi cu Dumnezeu transformă moartea într-o cucerire a vieţii veşnice. Toată viaţa părintelui Teodor a stat sub semnul jertfei, a trăit destul de modest împlinind, pe cât posibil, spusele Apostolului despre Mântuitorul: „Că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi“. Şi-a făcut slujba pe deplin, şi-a păstrat nealterată credinţa, şi-a petrecut viaţa în ascultare necondiţionată faţă de ierarhie, ultimii ani de slujire sub îndrumarea și binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan şi a avut încrederea că va primi de la Dumnezeu dreaptă răsplătire. A fost lumină pentru că L-a mărturisit pe Hristos în toată viaţa sa. Chiar dacă a murit cu trupul, va trăi prin tot ceea ce a făcut, a zidit suflete pentru Dumnezeu. A murit după o suferinţă pe care a purtat-o smerit, în tăcere, aproape neştiut. A murit un om credincios, care a trăit o viaţă pregătindu-se pentru împărăţia lui Dumnezeu. Lucrarea sa este şi va rămâne un exemplu pentru noua generaţie de preoţi, prin dăruirea, înţelepciunea şi dragostea pe care le-a arătat faţă de Biserica lui Hristos, faţă de enoriaşi şi familie. Pentru faptele sale bune, Dumnezeu să-i păstreze, de-a pururi, numele scris în Cartea Vieții.