S-a născut în 1861, într-o familie de credincioşi ortodocşi din Săcele, jud. Braşov. La vârsta de 18 ani a trecut Carpaţii, intrând pe poarta Mănăstirii buzoiene Ciolanu. Aici a stat puţin, deoarece a plecat la Muntele Athos pentru a cunoaşte nevoinţa monahicească. În 1886 a fost tuns în monahism în Schitul românesc Prodromu, unde a stat sub ascultare vreme de opt ani. Cu experienţa athonită, în 1890, monahul Grigorie s-a întors în ţară, stabilindu-se la Mănăstirea Cheia. A primit harul preoţiei, iar prin slujire autentică, viaţă aleasă şi roade duhovniceşti a ajuns unul dintre cei mai renumiţi părinţi de la sud de Carpaţi. În 1909 a fost ales stareţ al mănăstirii prahovene, el fiind cel care a renovat întreg aşezământul, a întreţinut copii săraci pentru a urma şcoala, a construit biserici în localităţile din apropiere şi a contribuit la ridicarea unei şcoli primare în comuna Izvoarele, jud. Prahova. În 1934 s-a retras de la conducerea mănăstirii, iar în 1940 a fost chemat în rândul drepţilor.