Seara de 3 octombrie a fost una de intercunoaştere, desfăşurată sub mottoul „Cunoaştem ceea ce iubim şi iubim ceea ce cunoaştem“. Primul pas spre a lega prietenii de valoare care să ducă la o cooperare reală în asociaţie şi între asociaţii este cunoaşterea reciprocă. După prezentarea fiecărui participant s-a purces la un exerciţiu „năstruşnic“. Cei prezenţi au trimis câte o scrisoare persoanelor din grup faţă de care simţeau că au un blocaj de comunicare. Acolo unde, pe parcursul timpului, vorbele spuse faţă în faţă au fost neputincioase, rândurile scrise în epistole au încercat acum să depăşească zidul emoţiilor şi să creeze o punte între cei ce şi-au scris. Rugăciunile de seară au fost urmate de o lectură din Sfânta Evanghelie după Ioan, apoi ziua s-a încheiat într-o atmosferă degajată, de prietenie şi voie bună, în acorduri de chitară.

Ce îl determină pe un tânăr să se implice?

Sâmbătă dimineaţă, voluntarii ascoreni şi atoreni şi-au împreunat vocile, inimile şi rugăciunile oferind răspunsurile de la strană la Sfânta Liturghie în frumoasa biserică de lemn „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“ din apropierea Centrului. După servirea micului-dejun, programul a fost organizat pe sesiuni, cele două comitete lucrând separat.  În prima sesiune s-au căutat răspunsuri la întrebarea privitoare la motivaţia datorită căreia a venit fiecare membru la ASCOR sau la ATOR. Ce îl determină pe un tânăr să se implice? Continuă să vină pentru el? Pentru ceilalţi? Care este rolul acestor asociaţii în Biserică? Pentru a defini lucrarea la care sunt chemate cele două asociaţii, s-a lansat o discuţie pornind de la cuvintele Sfântului Apostol Pavel, din II Corinteni 9, 6, anume: „Aceasta însă zic: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera“. Tinerii participanţi au concluzionat că tinereţea este primăvara sufletului. La această vârstă fiinţa umană are nevoie de apa cea vie, pentru ca la vremea potrivită să dea rod frumos. La această vârstă se poate semăna cu generozitate, mai întâi în sufletul propriu, dar, totodată, luând în calcul vocaţia misionară a fiecărui creştin, şi în sufletele celor care încă nu au cunoscut cuvântul lui Dumnezeu. F. M. Dostoievski spune în una din cărţile sale: „Omul nu poate trăi fără să îngenuncheze în faţa a ceva. Dacă omul îl refuză pe Dumnezeu, va îngenunchea cu siguranţă în faţa unui idol“. Se simte nevoia unui permanent dialog al Bisericii cu generaţiile tinere care sunt deschise vieţii spirituale sau care sunt în căutare. Acest dialog sunt chemaţi să-l susţină în primul rând tinerii care deja sunt îmbisericiţi, se spovedesc şi se împărtăşesc, studenţii teologi, elevii şi studenţii mişcărilor de tineret ale Bisericii. În următoarele sesiuni, s-a căutat formula cea mai bună pentru a se lucra rodnic, în Biserică, fără a se ignora studiile şi familia. S-au listat o serie de reguli pentru a se munci eficient şi s-au stabilit paşii ce trebuie urmaţi pentru organizarea unei activităţi. Testul Belbin i-a ajutat pe participanţi să îşi identifice rolul în echipă, facilitând stabilirea departamentelor în care se vor implica pe viitor. Spre finalul întâlnirii, cele două asociaţii au alcătuit calendarul de activităţi pentru următoarea perioadă.

Seminarul a fost pe de o parte un prilej de a pune la punct chestiuni organizatorice, pe de altă parte de a aduce împreună cele două asociaţii care încearcă să semene bucuria în rândul tinerilor. ASCOR şi ATOR au pus un început în împreună-lucrarea lor, în a-şi atinge scopul de fi creatori de amintiri frumoase. Totodată s-a făcut un pas spre înţelegerea cuvintelor Mântuitorului: „Cel care nu adună cu Mine, acela risipeşte“. Implicarea studenţilor şi responsabilizarea lor în lucrarea social-filantropică şi misionară este o experienţă de viaţă, dar şi o modalitate înţeleaptă pentru a-i ţine departe de ispitele „timpului liber“. Participanţii au fost de acord că întâlnirea dintre elanul tinerilor entuziaşti şi deschişi către lucrurile noi, îndrăzneţe şi binecuvântate şi dinamica Duhului Sfânt, de partea cealaltă, dinamică din care Biserica primeşte inepuizabil propria sa tinereţe, poate oferi societăţii româneşti o speranţă de lumină şi o promisiune rodnică. (Diana Prisecaru - ATOR Iaşi)