„Basarabia - între Sfatul Ţării şi Podul de Flori“
Există poveşti pe care, oricât de des le ascultăm, nu ne plictisim niciodată. Sunt aceleaşi, dar întotdeauna altele. Ne dorim să le reauzim, pentru că simţim că e ceva care ne scapă. Povestea pe care am ascultat-o joi seară, despre Moldova din stânga Prutului, este din rândul celor al căror subiect este inepuizabil, datorită bogăţiei de viaţă şi de suferinţă pe care o cuprinde.
Tinerii din ATOR Iaşi au simţit nevoia să înţeleagă mai bine istoria fraţilor lor din Republica Moldova. Astfel, au organizat o seară de istorie pe tema „Basarabia - între Sfatul Ţării şi Podul de Flori“, la care l-au invitat pe părintele protosinghel Nicodim Petre. Cunoscut ca un veritabil pasionat de istorie, părintele a început prin a ne spune că istoria Moldovei din stânga Prutului nu poate fi înţeleasă şi nu poate fi separată de istoria Moldovei din dreapta Prutului.
După o introducere în istoria teritoriilor moldovene, am aflat că Imperiul Ţarist, prin încheierea Păcii de la Iaşi din 9 ianuarie 1972, anexează teritorii din nordul Mării Negre, de la Nistru până pe Nipru. Astfel, Rusia devine pentru prima dată vecină cu Moldova de-a lungul Nistrului, de la Hotin până la Cetatea Albă. Al V-lea război ruso-turc, de la 1806-1812, duce prin Tratatul semnat la 16 mai la Bucureşti la anexarea Basarabiei Imperiului Ţarist. Campania lui Napoleon în Rusia i-a determinat pe ruşi să se întoarcă grabnic acasă. Dacă turcii ar fi întârziat semnarea tratatului de la Bucureşti cu numai o lună, Basarabia nu ar mai fi fost anexată. După 106 ani, revoluţia bolşevică a creat contextul necesar la finele Primului Război Mondial pentru revenirea Basarabiei la patria-mamă. Acest lucru a fost consfinţit la 28 octombrie 1920 la Paris, de către Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia.
La 6 mai 1990, 1 milion de români dintr-o parte şi din alta a Prutului şi-au întins mâna pentru a realiza simbolic unirea urmaşilor lui Ştefan cel Mare. Această întâlnire a fost cunoscută sub numele de „Podul de Flori“. Preoţi, credincioşi, români s-au întâlnit prin 8 puncte de frontieră, deschise pentru o după-amiază. Au povestit, s-au rugat, au mâncat, au plâns - şi-au aşezat amintiri împreună.
În timpul pauzei conferinţei, tinerii participanţi au cântat trei piese care veneau în continuarea cuvintelor părintelui: „Basarabie frumoasă“, „Doamne, ocroteşte-i pe români“, cântec pe care îl putem considera o rugăciune, şi „Balada Sfântului Constantin Brâncoveanu“.
Am înţeles că este important să ne cunoaştem istoria. Aflarea adevărului istoric are rolul de a vindeca fiinţa neamului. Adevărul vindecă întotdeauna. Am fost cu toţii de acord că cel mai mare ajutor pe care îl putem da fraţilor noştri este rugăciunea. De aceea, am hotărât ca astăzi, 28 martie, după Sfânta Liturghie ce o vom săvârşi la Paraclisul Studenţesc Metocul Maicilor, să oficiem o slujbă de pomenire a celor din Sfatul Ţării care au sprijinit unirea din 27 martie 1918. Doamne, ocroteşte-i pe români! (Maria-Lucreţia Dumitraş - ATOR Iaşi)
